Dictatorii încep să devină profitabili. Scriitorul şi criticul de artă Tudor Octavian a vorbit pentru EVZ despre cadourile familiei Ceauşescu scoase, în premieră, la licitaţie.

Iese la rampă chiar în ziua în care ar fi împlinit 94 de ani, pe 26 ianuarie. Astfel, Galeria de Artă şi Casa de Licitaţii Artmark îl "pune la bătaie" pe Nicolae Ceauşescu azi, la ora 19.30, la Athenée Palace Hilton, în cadrul unei licitaţii speciale a colecţiei "Epoca de Aur".

O noutate şi totodată un eveniment în România, colecţia este prima care oferă doritorilor obiecte primite în dar de familia Ceauşescu în vizitele oficiale. Intervine întrebarea "De ce acum?".

"S-a schimbat cercetarea istoriei. S-a coborât de la istoria conducătorilor, a imperiilor şi a războinicilor la istoria societăţii. Iar istoria se face şi din obiectele societăţii!", explică scriitorul, publicistul şi criticul de artă Tudor Octavian, la a cărui experienţă apelează deseori Artmark.

"S-au înmulţit aproape fără de număr tipurile de colecţii, categoriile de colecţionari şi categoriile de interese în ceea ce se numeşte priceperea colecţionarilor. A trecut suficient timp pentru ca obiectele epocii de dinainte de ‘90 să prezinte un interes documentar, istoric, şi să însemne, unele dintre ele, o investiţie de valoare".

Dictatorii încep să devină profitabili

Ceea ce pentru noi constituie acum un eveniment bun pentru a figura cu succes la categoria senzaţional, în lume s-a transformat în obişnuinţă. Mai precis, dictatorii au devenit extrem de profitabili. Spre exemplu, în 2010 Casa britanică de licitaţie Mullock’s a expus o colecţie de lucrări executate în acuarelă, în anul 1908, care îi aparţineau unui tânăr pe nume... Adolf Hitler.

Aceeaşi casă de licitaţie va scoate zilele acestea la vânzare varianta din bronz a măştii mortuare a lui Stalin, precum şi mulaje din bronz ale mâinilor dictatorului rus (iar vânzătorii speră să obţină între 3.000 şi 5.000 de lire sterline).

"În acest moment «producţia » aceasta este gigantică în toată lumea", spune Tudor Octavian. "Vreau să spun «producţia» aceasta de obiecte care au funcţie de martor! Martor al istoriei. Iar istoria are diversitate. Diversitatea asta produce repere de mare interes, unicităţi".

Astfel, Ceauşescu intră cu succes în seria aşa numitelor colecţii totalitariste.

Când se pune miza pe trecerea timpului

Tudor Octavian mai adaugă că "orice obiect, când intră într-un sistem de valorizare, capătă o identitate, un profil în cadrul unui sistem al său, capătă şi un preţ, prima vânzare înseamnă temelia unui preţ, preţ care apoi creşte şi e confirmat sau refuzat de piaţă. Acum o mulţime de lucruri devin colectibile între altele şi pentru faptul că se răresc, timpul le răreşte, consumul le răreşte, aşa cum timbrele îşi sporesc preţul şi cota pe piaţă pe măsură ce din milionul de la prima emisie au mai rămas trei bucăţi sau zece, care adună în puţi nătatea lor costul general cam asta e... «şmecheria». Obiectele cu cât se răresc ajung să implice costul întregii produc ţii pentru că apare valoarea de martor şi valoarea de design, de definiţie estetică a timpului respectiv".

Colecţionarii mizează pe răbdare

De fapt... "Ştii ce dovedeşte licitaţia asta? Având la un loc cantităţi mari de insigne, de medalii, dovedeşte că au existat oameni cu încredere în timpul care trece şi au cumpărat ieftin sau au speculat posibilitatea de a colecţiona cu aceleaşi criterii din toată lumea, adică să închizi seria, să ai tu totul din acel domeniu. Iar lucrurile şi amintirile altor vremuri au devenit şi mai preţioase acum. Colecţionarii pe asta mizează: pe lucrarea timpului, pe răbdare şi pe momentul oportun, tot ceea ce acum nu înseamnă nimic, mai târziu poate însemna enorm", explică Tudor Octavian.

Marketing contemporan, secera şi ciocanul

La modul general, societatea de consum ştie să exploateze foarte bine meandrele istoriei. În prezent, simboluri puternice ale istoriei pot deveni un joc al marketingului, cu un slogan şi o estetică potrivită.

De asemenea, şi revolta se vinde bine, cel mai bun exemplu fiind revoluţionarul Che Guevara, care apare în variantă stilizată pe numeroase modele de tricouri.

În altă ordine de idei, marketing nu mai înseamnă demult doar comerţ cu lucruri utile, ci şi comerţ cu simboluri, cu amintiri, pornind de la "icon-urile" comuniste precum arhicunoscutele secera şi ciocanul, soarele supradimensionat care îşi aruncă razele deasupra unui ogor nesfârşit de holde aurii presărat cu utilajele agricole ale patriei, steaua roşie sovietică, schelele, macaralele, furnalele sau siluetele de fabrici. Toate au intrat pe mâna graficienilor, care le-au imprimat un stil actual şi le-au pus în slujba promovării brandurilor în capitalism.

Orice poate fi colecţionat, dacă primeşte un context

"Am în casă toate insignele pioniereşti până s-a terminat cu pionieria, am şi cravate, şi diplome", mărturiseşte Tudor Octavian.

"Prin urmare e o lume definită prin însemnele ei modeste, dar toate la un loc alcătuiesc o hartă a unei preocupări. De exemplu, între colecţionarul de ceasuri de lux şi cel de ceasuri ieftine nu există diferenţe decât de investiţie. Pentru că în istoria ceasului contează şi cel care a făcut primul ceas ieftin din această producţie foarte specială. Totul e colectibil, depinde de unde iei obiectul sau documentul şi ce loc îi dai în sistem. Practic se petrece ceea ce spunea Goethe: «Opreşte clipa!»". Pentru Ceauşescu clipa se opreşte mâine în ciocănelul pentru licitaţii, care va stabili cât valorează acum ceea ce a primit cadou când clipa era numai a lui.

FLER Să observi locurile goale din istorie

Tudor Octavian este de părere că "una dintre virtuţile unei case de licitaţie e discreţia. Pentru că nu toţi oamenii vor să iasă în faţă cu ceea ce sunt sau ceea ce au. Nu că ar fi o chestie de protecţie a valorilor, ci a identităţilor. Ce ar însemna să îl vezi pe Valentin Ceauşescu că vine şi depune la licitaţie inelele maică-sii? Asta e o pildă extremă... Licitaţiile închid un cerc şi deschid altul mai mare. Pentru că ele au o formulă interioară, ele nasc întrebări. La licitaţiile astea există un corp de cumpărători care au înţeles ceva: că numai un obiect de artă bine condiţionat, certificat, poate fi vândut cu profit. Libertatea de a gândi vine cu libertatea de a observa. Să observi vidurile, locurile goale din istorie, asta fac oamenii cu fler, acum e momentul!".

"Am în casă toate insignele pioniereşti, am şi cravate, şi diplome. Ceea ce acum nu înseamnă nimic, mai târziu poate însemna enorm." TUDOR OCTAVIAN, scriitor şi critic de artă

Citiți și:

• Sute de euro pentru blănuri, omagii şi poze ale Ceauşeştilor