Social
Legendele sumbre ale Iașiului: de la Gavril Buzatu, ultimul călău al Moldovei, la „gangul restanțierilor” temut de studenți
Iașiul, în topul destinațiilor de vacanță ieftine, de lux. Sursa: dreamstime.com
Din cuprinsul articolului
În inima Iașiului, orașul celor șapte coline, circulă povești care îmbină istoria cu misterul. De la Gavril Buzatu, călăul temut al Moldovei, până la superstițiile studenților care evită „gangul restanțierilor”, legendele continuă să fascineze și să înfioare.
Călăul care bântuie istoria Iașiului
Iașiul, cu ale sale șapte coline și trecut încărcat de istorie, ascunde povești ce amestecă realitatea crudă cu misterul. Una dintre cele mai cutremurătoare legende locale este cea a lui Gavril Buzatu, considerat ultimul călău al Moldovei. Numele său a devenit sinonim cu frica, iar figura lui continuă să bântuie memoria colectivă a ieșenilor.
În descrierile contemporanilor săi, Buzatu apărea ca un personaj aproape mitologic. „Colos la trup, păgân de slut la față, cu o privire fioroasă de te bagă în friguri la cea dintâi căutătură”, nota istoricul Eugen Șendrea în lucrarea „Povestea lui Gavril Buzatu, ultimul călău din Moldova. Întâmplări și fapte nemaivăzute”, aflată în depozitul Bibliotecii Centrale Universitare din Iași.
Portretul unei spaime vii
Puține imagini au supraviețuit despre Gavril Buzatu. Una dintre ele, păstrată în dosarele Arhivelor Naționale din Iași, îl înfățișează ca pe o figură uriașă, de o brutalitate ieșită din comun. Descrierile istorice vorbesc despre un om a cărui simplă apariție provoca teroare.
„Era o namilă de om, al cărui cap trecea cu mult de pragul de sus al unei uși. Fața îi era slută, părul lung, murdar și vâlvoi, iar privirea sălbatică îngheța orice ființă omenească. Purta un suman lung, țărănesc, o traistă pe umeri și un drug de fier în mână. Avea ochii mici, ca două măsline”, notează Șendrea.
În ciuda originilor sale umile – se născuse în satul Arămești, „odinioară vad la Bistrița” –, Buzatu a devenit instrumentul de temut al justiției moldovenești.
Sursa foto: Iasiacasa.ro
Călăul scos din temniță pentru a ucide
Soarta lui Gavril Buzatu s-a schimbat radical după ce a fost scos din închisoare pentru a servi drept călău. El executa pedepse capitale pentru domnia Moldovei, iar reputația sa de om neînduplecat s-a răspândit rapid.
„O arătare cum nu s-a mai văzut. Un hoit uriaș, mirosind îngrozitor, cu un chip slut și o privire mai fioroasă decât a lupilor. Unghiile mari, netăiate, păreau ghearele unui urs”, scria Eugen Șendrea, evocând momentul în care Buzatu a fost eliberat din temniță pentru a-și începe noua misiune.
Pentru a-i conferi autoritate, autoritățile i-au confecționat o uniformă specială: o tunică închisă la gât, pantaloni de postav roșu și o căciulă inscripționată cu cuvintele „Călăul temniței”. Pe umeri purta un bici – instrumentul simbolic al pedepsei și al fricii.
Conacul din Manta Roșie și legendele care nu mor
Ultima amintire tangibilă legată de Gavril Buzatu este conacul din Manta Roșie, o clădire veche, în jurul căreia s-au țesut numeroase povești despre spirite și blesteme. Se spune că acolo ar fi locuit călăul și că sufletele celor executați se întorc uneori sub formă de strigoi.
Locuitorii din zonă povestesc și astăzi despre sunete ciudate și umbre care se mișcă noaptea în jurul vechiului conac. De-a lungul deceniilor, locul a fost evitat, mai ales de cei care cred că spiritul lui Buzatu nu și-a găsit liniștea.
Deși istoricii tratează aceste legende cu precauție, Gavril Buzatu a devenit o figură centrală în imaginarul colectiv ieșean – o amintire vie a unei epoci crude, când execuțiile publice erau o formă de spectacol și de intimidare socială.
Superstițiile studenților și „gangul restanțierilor” din Copou
Pe lângă poveștile cu iz medieval, Iașiul are și legende urbane moderne, transmise din generație în generație. Una dintre cele mai cunoscute este „blestemul gangului restanțierilor”, o superstiție respectată de zeci de ani de studenții Universității „Alexandru Ioan Cuza”.
„Să nu treci prin gangul de mai jos de Cuza” – acesta este primul avertisment pe care îl primesc bobocii veniți în oraș. Se spune că oricine traversează bolta impunătoare de pe bulevardul Carol I, parte a vechii Case Conachi, riscă să pice la examene.
Casa Conachi, martor tăcut al istoriei Iașului
Clădirea în care se află gangul este una dintre cele mai vechi din Copou. Construită la începutul secolului al XIX-lea, a aparținut pe rând familiilor Sturza, Rosetti și Balș, nume grele ale aristocrației moldovene.
Istoricul Ion Mitican nota că în timpul Primului Război Mondial clădirea a găzduit chiar ședințe ale Guvernului României retras la Iași. Tot aici s-ar fi oprit, între anii 1885 și 1887, și Regele Carol I, în timpul vizitelor oficiale din capitala Moldovei.
După cel de-Al Doilea Război Mondial, casa a fost transformată în sediu al Securității, loc în care au fost interogați și torturați numeroși opozanți ai regimului comunist – printre ei, mulți studenți. De aici, spun istoricii locali, ar fi pornit legenda: tinerii evitați de Securitate ajungeau „restanțieri” în viață.
Superstiții moderne: frica de examene și frica de trecut
Până astăzi, „gangul restanțierilor” rămâne un loc evitat cu grijă de studenți, mai ales înainte de sesiune. Cei care încalcă tradiția o fac doar în glumă, iar dacă pică la examene, colegii spun că „au ignorat semnul”.
Un alt gang temut se află lângă maternitatea „Cuza Vodă”, pe strada cu același nume. Și acolo, superstițiile legate de reușita la examene îi fac pe tineri să ocolească locul. Într-un oraș unde trecutul, spiritualitatea și cultura se împletesc la fiecare pas, aceste credințe au devenit parte din identitatea studențească.
Iașiul, un oraș al legendelor și al memoriei
Fie că vorbim despre călăul Gavril Buzatu, simbolul brutalității din Moldova de odinioară, fie despre superstițiile studenților din Copou, Iașiul rămâne un spațiu în care istoria se amestecă cu mitul.
Fiecare colț al orașului are o poveste – unele despre crime și fantome, altele despre iubire, război sau speranță. Împreună, ele conturează o hartă nevăzută a Iașiului, în care timpul pare să fi păstrat amintirile vii.
