“Fără energie nucleară militară, fără energie nucleară civilă”, a insistat el cu ocazia unei vizite la Le Creusot la industriașul Framatome, o filială a EDF și producător de cazane nucleare.

Acest portavion, care nu are încă un nume, ar trebui să intre în funcțiune până în 2038. Va fi de aproape două ori mai mare decât “Charles de Gaulle” pe care urmează să îl înlocuiască, cu 75.000 de tone față de 43.000 de tone, și o lungime a liniei de plutire de 305 metri față de 262, potrivit biroului ministrului Armatei, Florence Parly.

Capabil să se îmbarce avioane Rafale, el va trebui, de asemenea, să îmbarce noile luptătoare prevăzute în proiectul sistemului de luptă aeriană al viitorului (Scaf), mai mari decât predecesoarele lor (30 de tone contra 22 – 24 de tone), ceea ce obligă la prelungirea punţii de decolare în raport cu “Charles de Gaulle”. Înlocuind catapultele cu aburi, noul portavion va fi echipat cu catapulte electromagnetice (Emals), dezvoltate de Statele Unite și deja desfășurate (nu fără dificultăți) pe USS “Gerald R. Ford”. Grupul aerian de la bord va fi format din 30 de luptători, avioane și elicoptere aeriene, precum și drone, care sunt o parte esențială a proiectului Scaf dezvoltat în special cu Germania.

Reactorul nuclear va fi un nou model K22 (220 MW termic), care trebuie dezvoltat pe baza actualului K15 (150 MW termic) și care va echipa probabil și viitoarele submarine de atac nuclear, succesoarele generației Barracuda care tocmai intră în serviciu. Un câștig de putere necesar pentru un portavion mai mare, care trebuie să mențină imperativ o viteză de 27 de noduri (aproximativ 50 km/h) pentru a catapulta avioanele, care folosesc forța relativă a vântului pentru a decola.

Echipajul navei va rămâne stabil, cu 2.000 de marinari. Deoarece trauma epidemiei Covid-19 de la bordul portavionului “Charles de Gaulle” nu a fost uitată, marinarii vor avea mai mult loc în spațiile de locuit, cu camere de maximum opt paturi, în loc de șaisprezece ca acum. Statul va investi 900 de milioane de euro până în 2025 pentru prima fază a studiilor, care ar trebui să ducă la începerea proiectului. Unele estimări ridică costul total al navei la 5 miliarde. Acest cost unitar ar putea scădea dacă se construiește o a doua navă, care nu se află momentan în program… “dar nu este exclusă”, potrivit biroului ministrului.

“Este istoric! Este pentru a doua oară în istorie când Franța se angajează în proiectarea unui portavion nuclear”, a declarat Florence Parly pentru “Le Point”. “Este o mândrie imensă și o foarte mare responsabilitate, de asemenea, pentru toți cei care vor fi însărcinaţi cu construirea acestei nave-amiral, care este stindardul marinei noastre naționale și în jurul căruia se găsesc multe marine europene”, a adăugat dna Parly.

Prezentarea în 2020 a unei nave care va intra în funcțiune în 2038 poate părea inadecvată, dar este vorba despre un interval de timp normal pentru acest tip de program faraonic de care se ocupă Direcția Generală a Armamentului (DGA). “Charles de Gaulle”, de exemplu, fusese comandat în 1986 (el trebuia să fie botezat “Richelieu”, dar Jacques Chirac a decis altfel), iar lucrările au început în 1987, el fiind lansat în 1994, apoi admis în serviciul activ în 2001, la cincisprezece ani după comandă.

Astăzi, 28 de nave din lume pot transporta cel puțin 15 avioane, potrivit ministerului, care estimează numărul acestora la 36 în 2040. “Greutatea politică a acestor instrumente de suveranitate este masivă, lumea se dotează cu acestea din ce în ce mai mult”, asigură cabinetul ministrului, care salută trecerea la această nouă etapă a proiectului afirmând: “Este sfârșitul începutului!”

Articol de Guerric Poncet

https://www.lepoint.fr/societe/macron-annonce-que-le-porte-avions-du-futur-sera-nucleaire-08-12-2020-2404854_23.php

Traducerea: Rodezia Costea