Evenimentul Zilei > Opinii > Opinii EVZ > SEBASTIAN LĂZĂROIU: 2012 – România feudală
SEBASTIAN LĂZĂROIU: 2012 – România feudală

SEBASTIAN LĂZĂROIU: 2012 – România feudală

Trebuie să pornim de la realitatea că partidele şi actuala structură instituţională sufocă România şi îi împiedică dezvoltarea.

Opoziţia faţă de regionalizare şi descentralizare, cu toate complicităţile ascunse sau la vedere, este doar un simptom al unui sistem feudal care s-a aşezat prea confortabil în jilţ ca să îl părăsească prea curând.

Dacă actualele regiuni de dezvoltare ar căpăta personalitate juridică şi s-ar desfiinţa judeţele s-ar întâmplă câteva lucruri importante pentru România: 1. S-ar clarifica în primul rând competenţele autorităţilor locale. Competenţele de dezvoltare ar reveni regiunilor, iar cele de funcţionare localităţilor. 2. Regiunile de dezvoltare ar fi beneficiari reali ai fondurilor europene, nu prin medierea politică a ministerelor, aşa cum se întâmplă acum. 3.Cetăţeanul ar găsi multe soluţii ale problemelor sale la primărie şi nu la câteva sute de kilometri de casă. 4. Agenţiile parazitare din subordinea ministerelor s-ar face utile comunităţilor şi ar scoate pe piaţa muncii funcţionari fără nici o treabă, numiţi politic. 5. Ierarhiile de tip feudal bine consolidate şi menţinute de partidele politice ca mecanism de strângere de voturi ar fi destructurate. 6. Instituţiile politice de decizie la nivel regional ar fi construite pe alte baze, mai democratice decât până acum.

Dar de ce să se clarifice competenţele administrative între primari, prefect, consiliu judeţean şi agenţii guvernamentale? Atunci ce rol ar mai juca partidele? Cine ar putea să negocieze, să arbitreze, să dea verdicte şi să profite? Cum ar mai putea feudalii politici să îşi controleze supuşii dacă regulile ar fi clare? Arbitrariul şi discreţionarul hrăneşte, în fond, perpetuarea sistemului. La fel şi cu banii europeni. De ce să decidă regiunile şi să îşi facă propriile politici de dezvoltare pe bani nerambursabili când banii trebuie vămuiţi de sistemul feudal? De ce să "respire" liber cetăţeanul şi comunitatea când asta i-ar da prea multă autonomie la vot? Partidele politice, aşa cum s-au construit, nu au nici cea mai mică intenţie să abandoneze redutele pe care le-au cucerit după două decenii de tranziţie.

Regionalizarea ar da peste cap tot sistemul de sancţiuni şi recompense pe care feudalismul politic l-a creat cu multă migală. Ar fi calupul de dinamită pus sub sofisticata reţea de interese pe care se aşează instituţiile.

Dar nu poţi vorbi de România modernă a anului 2012 cu acelaşi tip de organizare teritorială ca în 1968 şi cu un hăţiş hibrid de instituţii locale şi centrale care servesc partidele şi nu cetăţenii. Nu e nimic modern în asta. O amânare a procesului, aşa cum cer unii, până după anul 2012 ar însemna încă patru ani în care România e condamnată la stagnare. Şi încă un exerciţiu bugetar european (de 7 ani) ratat. Pentru că nu poţi transforma actualele regiuni în judeţe cu atribuţii administrative fără să le alegi conduceri legitime şi asta se poate întâmpla în anul electoral 2012 sau, apoi, în 2016 sau 2020 etc.

Actuala criză economico-financiară mondială este doar vârful icebergului. Cauzele sunt mult mai profunde şi au legătură cu un sistem politic profund viciat. Dacă în ţările cu democraţii avansate se întâmplă asta, noi avem şansa să corectăm lucrurile înainte ca ele să se aştearnă pe un făgaş greşit.

În plin spectacol al unei tinere Europe prematur sclerozată, al unor state dezvoltate ezitante şi epuizate, România poate să îşi creeze în fiecare zi şanse noi de dezvoltare. Pentru noi e chiar o şansă istorică. Cu o clasă politică obosită şi lipsită de viziune, însă, e previzibil că putem rata această şansă a destinului. Voinţa politică nu se bazează pe un număr oarecare în Parlament, ci pe determinarea unui grup de lideri care au capacitatea să anticipeze. Şi să pună interesul ţării mai presus de interesele personale de carieră politică sau interesele partidului din care fac parte.

Paradoxal, cu o majoritate blocată, care nu vede filonul de aur din povestea regionalizării şi descentralizării, liderii opoziţiei nu ridică steagul reformei teritoriale. De unde se vede că România feudală e mămica la sânul căreia se alăptează toţi politicienii, indiferent de culoarea politică.