Sfântul Prooroc Elisei fost fiul lui Șafat, un bogat proprietar de pământ din Abel-Mehola, din nordul Israelului. Chemarea profetică a lui Elisei s-a făcut din poruncă divină, căci Dumnezeu i-a poruncit Sfântului Ilie să-l ungă pe acesta profet în locul său.

Astfel, Ilie a mers la Elisei care se afla împreună cu tatăl său la câmp și a trecut pe lângă acesta aruncându-i mantia. Atunci a lăsat Elisei boii și a alergat după Sfântul Ilie cerându-i voie să meargă să își ia rămas bun de la părinți și apoi va veni după el, lucru care s-a și întâmplat (III Regi cap 17).

Sfântul Prooroc Elisei a fost martor înălțării la cer într-un car de foc a profetului Ilie. După despărțirea prin răpirea la cer de Ilie, învățătorul său, Elisei a cercetat școlile proorocești din Ierihon și Betel spre a se încredința de râvna lor religioasă și a le lua în grija sa.

Apoi, o perioadă a stat în muntele Carmel.

Reîntorcându-se în Samaria și-a desfășurat activitatea profetică timp de 50 de ani, săvârșind multe minuni: a îndulcit apele la Ierihon (IV Regi. II, 19, 22), a înviat un copil prin rugăciunile sale (IV Regi IV,34), a vindecat de lepră pe un ofițer sirian, Neeman, cerându-i să se scalde de șapte ori în Iordan (IV. Regi cap V).

Sfântul Proroc Elise s-a mutat la Domnul 840 î.Hr. fiind îngropat în Sevastopoli, în Samaria.

Sfântul Metodie, Patriarhul Constantinopolului s-a născut în ultima decadă a secolului al VIII-lea, în insula Sicilia, din părinți binecredincioși, primind o educație aleasă.

La maturitate și-a vândut averea moștenită de la părinți, o parte a împărțit-o săracilor, iar cu restul de bani a ridicat o mănăstire în insula Chios (Marea Egee), aici dedicându-se slujirii lui Dumnezeu.

Pentru viața sa curată, Patriarhul Nichifor l-a chemat la Constantinopol ca slujitor la Patriarhie și ajutor al său.

Metodie l-a însoțit pe patriarhul Nichifor în două exiluri în timpul persecuției iconoclaste a împăratului Leon Armeanul (813-820).

În anul 817 a fost trimis la Roma ca reprezentant oficial al patriarhului. În timpul domniei împăratului iconoclast Mihail Balbul (820-829), după moartea patriarhului Nichifor, a fost întemnițat timp de 9 ani pentru că a apărat cultul sfintelor icoane, fiind eliberat în anul 830

În timpul împăratului Teofil (829-842) a fost exilat reîntorcându-se după moarte acestuia, în anul 842.

A fost numit Patriarh al Constantinopolului în timpul împărătesei Teodora care a pus și capăt ereziei iconoclaste. În timpul păstoriri sale ca patriarh a fost restabilit cultul sfintelor icoane și s-a stabilit sărbătoarea Ortodoxiei în prima Duminică a Postului Mare.

A trecut la cele veșnice pe 14 iunie, în anul 846.