E duminică fierbinte în București și abia se aflase de moartea lui Elie Wiesel. “Regret profund că Elie Wiesel a decedat. L-am cunoscut în Israel, iar de două ori l-am întâlnit la Auschwitz. Eu cred că numai datorită lui s-a aflat adevărul despre soarta noastră. Trăia numai pentru asta. Ultima dată, era grav bolnav, mi-a spus că vrea să mai trăiască niște ani doar ca să termine de scris despre soarta poporului evreu, pentru că nu mulți vor să povestească”,  mi se destăinuie Zeev Schwartz, preşedintele Asociației evreilor originari din România (HOR) și al Ligii de Prietenie România – Israel.

Bancherul Zeew

Când a ajuns în Țara Sfântă, acum 51ani de ani, în anul în care eu veneam pe lume, Zeew a învățat ebraica în șase luni. Apoi s-a angajat la Hapoalim Bank (cea mai mare bancă din Israel), unde a lucrat 35 de ani, din care 29 ca director de filială. Îmi spune că, la “banca muncitorilor”, cum o alinta când voia să enrveze pe cineva, directorii de filială sunt schimbați o dată la cinci ani, “că să fure mai puțin”, zice cu un aer șugubăț, precizând că nu știe dacă și în România se procedează la fel. Știe exact, bag mâna în foc!

Îmi mărturisește că la HOR nu fac politică, deși ar putea. Au 28 de filiale în Israel, fiecare cu clubul ei de jocuri de societate, ziare, bibliotecă în limba română. De unde au cărțile? “Noi nu putem face față celor care vor să doneze, nu avem spații de depozitare. La două săptămâni se organizează discuții despre evenimentele din România. Nu facem politică, am putea influența, avem zeci de mii de membri cu pașaport românesc, specialiști de înaltă calificare în toate domeniile”.

“Tatăl și unul dintre frați au fost împușcați sub ochii mei”

“Mă ocup în special de supraviețuitorii Holocaustului din România, care locuiesc în Israel”, îmi spune Zeew. “În ochii mei, supraviețuitori nu sunt doar cei din lagărele naziste. La șase ani am fost deportat în Transnistria, cu toată familia. Tatăl și unul dintre frații mei au fost împușcați, sub ochii mei, de soldații lui Antonescu fără niciun motiv, într-un ghetou din Moghilev Podosk. Am fost deportați 180 de mii, 120 de mii au rămas îngropați în pământurile ucrainene.

Mi-amintesc că era dimineață, unul dintre frați a venit și i-a spus mamei că pe tata și pe fratele ucis nu o să-i mănânce câinii. Aveam să înțeleg mult mai târziu ce a vrut să spună. Din opt membri ai familiei am supraviețuit cinci. Unul dintre frați a murit de tifos”.

Nerecomandat celor cu inima slabă

Zeew își amintește cum mergea cu o surioară la cerșit. Celor slabi de inimă le recomand să treacă peste partea asta: “Eram un copil și mergeam în sat cu tolba la cerșit, cu tolba și o surioară. Am văzut că ne dădea, cine ne dădea, o bucată de pâine la amândoi. Așa că i-am zis sorei mele să ne despărțim, fiecare pe altă uliță. Nu erau telefoane mobile, așa că i-am spus că la rădăcina unui copac care era la intrare în sat dinspre ghetou o să punem o pietricică. Dacă, la plecare, era pietricica acolo trebuia să mă aștepte ca să ne întoarcem împreună în ghetou”.

“Eram copil și veneam cu tolba și apare un ofițer român călare. “Bă, pui de jidan, ce-i cu tolba aia? Mulți jidani am împușcat, dar tu o să fii primul copil…”. Nu m-a împușcat…Mi-a luat tolba și mi-a aruncat-o. M-a dus la o localnică căreia i-a zis să îmi dea să mănânc și să-mi dea încălțări, că ale mele erau rupte și era iarnă grea. A amenințat-o că dimineața vine să verifice și o împușcă dacă nu a avut grijă de mine. Dimineața a venit…Localnicilor le era frică de militarii români… Oameni ca acel ofițer au salvat mulți copii…”.

Cum a aflat de ce pe tatăl său “nu or să-l mănânce câinii”

Zeew a ajuns la Auschwitz, într-un an, cu președintele Băsescu. Acolo era și președintele ucrainean Iuscenko. Ultimul a dat asigurări că în Ucraina lui nu există antisemitism, deoarece și tătăl său fusese la Auschwitz. Zeew a ajuns cumva prin Băsescu să-i transmită lui Iuscenko că vrea să meargă în locurile în care a cerșit din casă în casă și în care tatăl și fratele său zac într-o groapă comună. Ajuns în Israel, a cercetat și a aflat că tatăl lui Iuscenko avusese tatuat pe braț numărul 13.200. I-a scris, amintindu-i de promisiune și de numărul de pe brațul tatălui său. Nu după multe vreme a fost invitat la Kiev. De acolo i s-au dat doi însoțitori, nu știe nici azi dacă erau polițiști sau militari, care l-au dus la Moghilev Podosk. Acolo nimeni nu părea că-și amintește ceva de groapa comună, deși el le spunea că era undeva la marginea pădurii. Avea la el 15 suluri cu câte 10 bancnote de 1 dolar. Le-a aruncat pe masă într-o bodegă, unde beau câțiva bătrâni. La văzul valutei, ăștia i-au întrebat pe însoțitorii lui Zeew cine e omul? Băieți deștepți, le-au răspuns că e un american plin de lovele…Imediat limbile li s-au dezlegat. De fapt, toată suflarea din zonă știa, dar cei care trăiseră vremurile holocaustului refuzau să-și amintească cum primăvara, când se dezgheța, câmpurile erau pline de resturi umane dezgropate de câini din gropile commune…Ultimul strat era de doar cinci centimetri de pământ…Fratele lui, când a spus că trupurile tatălui și fratelui nu vor fi mâncate de câini, spusese, de fapt, că îi aruncase în fundul gropii…

Comemorarea pogromului


Zeew a venit acum în România, împreună cu alți 70 de evrei originari din țara noastră, ca să participe la comemorarea pogromului, care a avut loc la Iași, în 28 și 29 iunie. Îi costă pe fiecare cam 1100 de dolari, ce nu e puțin nici pentru Israel.

Are două mari ofuri. Statul Israel acordă mai multe drepturi celor sosiți acolo până în 1953, decât celor care au ajuns după. “Cum era să pleci din țările comuniste de capul tău?”, mă întreabă el.

Altă nemulțumire este că România acordă despăgubiri doar evreilor din Israel care au și cetățenia română. Acum are în curs de deschidere o filială a HOR la București.

Ca o răbufnire, îmi zice: “Cunosc persoane suspuse în România care vor să fie susținute de evrei pe motiv că au avut un bunic sau o bunică evrei. Nu au avut!”.