Agresivitatea verbală ajută la descărcarea sentimentelor de furie, însă excesul arată probleme grave și duce la pierderea controlului.
Înjurăturile au valoare de eliberare și „curăță” de ură; din acest motiv unii specialiști spun că ar fi sănătoase. În trecut, acest gen de exprimări aveau un caracter sacru și erau folosite chiar sub formă de blestem. Latinii înjură mult mai urât decât alte popoare, iar românii nu fac excepție de la regulă, având o gamă foarte diversificată la acest capitol. La stres, tendința de a folosi expresii jignitoare crește, ca și riscul de a vorbi mai urât, cu patos, ceea ce explică într-o oarecare măsură excesul de vulgaritate al românilor. Trimiterea la origine, a doua șansă
Le auzim mai ales pe stradă, între șoferi nervoși sau găști, dar și în emisiuni sau în apartamentul vecin. Cele mai multe înjurături ale românilor trimit la origini, având legătură cu mama. „Există înjurături între etnii, legate de religie, dar cele mai multe au legătură cu mama. Odată ce spui o înjurătură legată de mamă, îl trimiți în neființă”, spune Aurora Liiceanu, sociolog. Semnificația trimiterii la origini: cel vizat este într-atât de nereușit încât ar trebui să se mai nască o dată.
Să aibă astfel o a doua șansă. Din perspectiva celui care o folosește, înjurătura are „puterea” să catalogheze, să-l diminueze pe cel vizat în fața comunității sau chiar să-l anihileze. „În trecut, nu oricine avea puterea de a blestema, de a manevra destinele prin catalogare, diminuare ori anihilare. Prin cuvânt sacru, în ultimă instanță. În vechime aceste persoane aveau o «putere» de temut în comunitate. Cum era, de exemplu, «blestemul de fată mare» necinstită, care se întindea pe mai multe generații și rude ale făptuitorului. «Puterea» nevăzutelor era adesea mai puternică decât esafodajul creștin”, afirmă antropologul Adrian Majuru. Eliberare, dar și lipsă de educație
„Atunci când înjuri te descarci, descarci puțin din furie, din supărare. Acest gen de exprimare este însă o opțiune, iar în găști este o modalitate de acceptare și de supraviețuire”, este de părere conf. univ. în psihologie Diana Vasile. Excesul de cuvinte vulgare la tineri este explicat și prin limbajul mai sărac al acestora. Înjurăturile au așadar valoare de eliberare, caz în care sunt considerate de unii sănătoase. „Totul depinde însă de mediu, nu poți înjura oriunde, trebuie să te poți controla. Există acele cuvinte murdare care au aceleași efecte de degenerare ca și cuvintele «bou» ori «tâmpit».
Ar trebui să punem o anumită barieră, să înlocuim cuvintele urâte, să le înlocuim cu «neghiob», «nevolnic»”, recomandă sociologul Aurora Lii - ceanu. Tendința de a folosi astfel de exprimări are o strânsă legătură cu educația. Cei educați înjură mai puțin sau chiar au un vocabular ales, fără vorbe vulgare. Un simbol de boală socială
Excesul arată că românii au și o problemă socială foarte gravă. „Se creează un model de reușită, reușesc oamenii puternici. Înjurăturile fac parte din acest repertoriu reprezintă puterea. Nu ești agresiv, adică ești slab. Înjurătura este o expresie a puterii, a forței personale. Social vorbind nu este foarte bine: înjurăm, avem probleme”, adaugă Vintilă Mihăilescu, etnolog la Muzeul Țăranului. Cei bine-crescuți nu ar trebui să înjure oriunde, ba chiar deloc. „În unele locuri este permis, dacă se înjură când sunt prieteni în preajmă ăsta e un semn de înțelegere, de prietenie, chiar este bine. Cu toții avem o doză de agresivitate, dar trebuie să o controlăm. Dacă înjurăm, ne pierdem controlul. Faptul că astăzi sunt înjurături mai grave este un simbol de boală socială, o pierdere a controlului”, completează Vintilă Mihăilescu.
"Cu toții avem o doză de agresivitate, dar trebuie să o controlăm. Dacă înjurăm, ne pierdem controlul."
Vintilă Mihăilescu etnolog
DEOSEBIRI Semnificații diferite în funcție de țară O înjurătură care pentru români nu reprezintă mai nimic pentru alții se poate dovedi extrem de gravă. „Există o diferență de gravitate, de exemplu, la italieni, dacă îi zici unei femei că este ca o lămâie, reprezintă ceva oribil, dar la români nu. La noi echivalentul este termenul de «murătură». Există diferențe culturale, es chimoșii își freacă nasurile, iar noi românii ne sărutăm pe buze. Este bine să cunoaștem și com plimentele, dar și înjurăturile altor țări”, este de părere socio logul Aurora Liiceanu.
Dacă doi bărbați sunt la o bere și înjură, la noi nu înseamnă mai nimic. Dacă doi nemți se comportă în acest fel, nu sunt prea bine văzuți de cei din jur și pot apărea conflicte majore. Pentru mulți români, aceste exprimări arată familiaritatea, în acest fel oamenii se simt mai apropiați. „Este vorba de obișnuință, este o formă de defulare”, crede sociologul Marius Pieleanu.
Recomandările noastre
