În ultima perioadă a dictaturii comuniste, când rafturile alimentarelor erau burdușite cu nimic, unii mai hâtri făceau haz de necaz, spunând: Lasă tovarășe, că mâncăm și noi portocale, dar prin reprezentanții aleși de partid!

În anii 1980, cozile în fața magazinelor de orice fel, dar mai ales al celor care ar fi trebuit să comercializeze mâncare, erau una dintre emblemele socialismului multilateral dezvoltat.

Constructorii comunismului, în haine cenușii, se așezau ordonat, unul în spatele altuia, în fața prăvăliilor în speranța că se va „băga ceva”.

Însă, șefii acestor destoinici constructori, nomenclaturiștii PCR, nu serveau așa ceva.

Dumnealor se aprovizionau fie de la cantinele partidului, fie de la casele de comenzi, la care „pulimea”, cum îi place doctorului Sorin Oprescu să alinte masele largi populare de oameni ai muncii de la orașe și sate, avea accesul cu desăvârșire interzis.

Pentru nomenclatură se găseau chiar și portocale, care deveniseră un lux.

Trecut-au trei decenii și ceva s-a schimbat.

Portocalele, acum la îndemâna oricărui român cu câțiva lei în buzunar, au fost înclocuite cu sinecurile pentru nomenclaturile partidelor ajunse la ciolan, pardon, la guvernare.

Ne e foarte proaspăt în minte cazul fătucăi numită de partid pe post de inginer la Apele Române, deși nici măcar nu știa să deschidă un calculator.

Doar cu câteva zile mai înainte fusese angajată, tot de partid, ca city-manager la o primărie, numai ca să poată fi detașată apoi la Apele Române.

Instituțiile bugetare gem de astfel de specialiști.

După principiul ceaușist al rotirii cadrelor, când se schimbă guvernele sau primarii: Pleacă ai voștri, vin ai noștri!

Apropo, ministrul Sănătății, Vlad Voiculescu, o fi ajuns măcar la 50 de consilieri personali?

Sunt și o grămadă de Autorități, Consilii, Comitete, Institute, Comiții etc. care ne mănâncă banii degeaba, ori ca să ne complice și mai mult viața.

De la înființare, îmi stă pe creier Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, unde nouă învârtiți politic fac pe judecătorii, încasând o leafă de secretar de stat și opt de director general în minister.

Despre alta am scris AICI.

De curând am făcut cunoștință cu Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP).

Ce nume frumos și ușor de reținut, nu?

Eee, dacă ar fi doar numele problema…

Autoritatea aceasta are de toate, președinte, vicepreședinte, directori, șefi de serviciu…

Ba, președintele are și propriul cabinet.

Ca un amănunt, ultimele declarații de avere de pe site sunt din 2016…

M-am gândit că oamenii sunt prea ocupați, cu rezolvarea problemelor sesizate de cetățenii din taxele cărora își iau lefurile de baroșani, ca să-și piardă timpul cu completarea declarațiilor de avere, care nu sunt facultative.

Ei, aș!

Iată un exemplu:

La sesizarea petiționarului că unii vecini au instalat ilegal în holul blocului un sistem de supraveghere video, înregistrând și stocând, tot ilegal, imaginile pe calculatoarele lor proprii, fără a fi operatori de date personale, după ce invocă Directive și Regulamente UE, Autoritatea îl trimite, pe cel care a deranjat-o, la plimbare.

Nu înainte din a-i cita pe larg din RGDP (Regulamentul General privind Protecția Datelor Personale):

„Potrivit prevederilor RGPD, persoana vizată (persoana ale cărei date cu caracter personal fac obiectul unei prelucrări), beneficiază de o serie de drepturi, printre care dreptul de acces (art. 15), dreptul la rectificare (art. 16), dreptul la ștergerea datelor (art. 17) dreptul de opoziţie (art. 21), etc. (virgula înainte de „etc.” aparține onoratei Autorități - nota autorului)

Astfel, precizăm că persoana vizată are posibilitatea de a se adresa operatorului cu o cerere de exercitare a dreptului de acces, pentru a obține din partea acestuia o confirmare că se prelucrează sau nu date cu caracter personal care o privesc și, în caz afirmativ, acces la datele respective și la o serie de informații, printre care și cele privind scopurile prelucrării, destinatarii sau categoriile de destinatari cărora le-au fost sau urmează să le fie divulgate datele, precum și orice informaţii disponibile privind sursa acestora, în cazul în care datele cu caracter personal nu sunt colectate de la persoana vizată”.

După ce mai înșiruie o mulțime de investigații pe care petiționarul, în următoarele trei luni, ar fi obligat să le facă personal, Autoritatea se spală irevocabil pe mâini:

„După parcurgerea procedurilor de exercitare a drepturilor ce vă sunt recunoscute conform dispoziţiilor RGPD, puteţi să vă adresaţi autorităţii de supraveghere cu plângere însoţită de dovezi dacă operatorul nu vă va răspunde în termenele menționate mai sus sau veţi fi nemulţumit de răspunsul primit.

Menționăm că, potrivit art. 5 alin. (1) din Procedura de primire și soluționare a plângerilor, la depunerea plângerilor este obligatorie precizarea detaliată a obiectului acestora, a demersurilor întreprinse de petiționar la nivelul operatorului reclamat, precum și anexarea de dovezi în susținerea afirmațiilor.

În acest context, vă comunicăm că, la această dată, nu au fost identificate situații de natură să atragă exercitarea competenţelor instituţiei noastre”.

Dacă nu v-ați plicitisit de bla-bla-urile îndrugate de ANSPDCP și ați ajuns până aici, îmi împărtășiți concluzia că ăștia s-au acoperit cu legislație ca să nu facă nimic în schimbul banilor pe care-i încasează de la buget?

Ba, de parcă n-ar fi suficient, îl pun pe petiționar să se transforme în detectiv, poate, poate descoperă „situații de natură să atragă exercitarea competenţelor instituţiei noastre”.

Dacă veți parcurge atent ce spune ANSPDCP în răspunsul de mai sus, cred că veți ajunge la concluzia mea:

Angajații Autorității nici nu au citit cele semnalate!

În sesizare nu era vorba de niciun operator de date personale, ci de niște băieți și fete care își fac de cap pe persoană fizică!

Așa e că deja vă doriți să ocupați un post de stat degeaba la Stat?