IRDO, o instituţie-fantomă a statului care toacă în tăcere 1,5 milioane de lei anual
- Roland Căt ălin Pena
- 28 septembrie 2016, 00:00
Irina Moroianu Zlătescu conduce Institutul Român pentru Drepturile Omului încă de la înfiinţare, din 1991. „IRDO a cheltuit fix atâția bani cât a primit, a ajutat atâția oameni cât a trebuit”, a răspuns conducerea IRDO unor întrebări legitime puse de societatea civilă
Una dintre cele mai netransparente structuri ale statului este în mod sigur Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO), finanţat de Camera Deputaţilor, potrivit legii de înfiinţare din 1991. Însă activitatea sa este atât de discretă încât nici pe site-ul propriu nu găseşti, de exemplu, de cine este condus. A fost nevoie să dăm câteva telefoane pentru a afla, pe surse, că Irina Moroianu Zlătescu conduce IRDO încă de la înfiinţare.
Pensionabilă din 2008
Apoi, dintr-o stenogramă a unei şedinţe a Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor am aflat că Irina Moroianu Zlătescu este trecută de multă vreme de vârsta pensionării. Iată ce-i spunea secretarul general al Camerei, Cristian Panciu, lui Valeriu Zgonea, fostul şef al deputaţilor: „Mai este o altă problemă, doamna director Zlătescu, din noiembrie 2008, a îndeplinit condiţiile de pensionare şi potrivit Codului muncii, articolul 56, trebuie să hotărâţi, ori să îi facem un alt contract de muncă, ori să se pensioneze”. Cum doamna este în funcţie reiese clar ce s-a hotărât.
APADOR-CH: A funcţionat foarte „discret” timp de 25 de ani
APADOR-CH a derulat între 2014 şi 2016 un proiect menit să popularizeze instituțiile publice plătite de la buget ca să apere drepturile omului în România. Aşa au ajuns cei de la asociaţie la concluzia că IRDO a funcţionat foarte „discret” timp de 25 de ani. De altfel, oricine poate observa asta dacă intră, pur şi simplu, pe site-ul institutului, unde nici măcar conducerea nu apare.
Răspunsuri ca la Radio Erevan
„IRDO a funcțio nat atât de discret încât atunci când i-am pus întrebări firești cum ar fi: ce face IRDO?, pe cine ajută?, pe câți bani funcționează și de cine e condus?, ne-a răspuns arogant și persiflant, cu formule demne de Radio Erevan: IRDO a cheltuit fix atâția bani cât a primit, a ajutat atâția oameni cât a trebuit, și-a publicat rapoartele de activitate într-o revistă obscură cu distribuție necunoscută și nu e treaba noastră cine îl conduce, că au și persoanele alea dreptul la protecția datelor personale, chiar dacă sunt plătite de la buget”, au scris cei de la APADOR-CH pe site-ul propriu.
Asociaţia a dat în februarie IRDO în judecată pentru nerespectarea legii 544 din 2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. Tribunalul București a obligat IRDO să răspundă la toate întrebările primite de la APADOR-CH, admițând că și IRDO, ca orice instituție publică, este obligată să dea socoteală pentru banii pe care îi primește de la buget și să informeze cu adevărat publicul despre activitățile sale. Sentința tribunalului nu este definitivă, fiind atacată cu recurs.
Ce am întrebat noi
Evenimentul zilei a cerut câteva precizări de la IRDO: „În temeiul Legii nr.544 din 2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, vă rugăm să ne precizaţi cine face parte din conducerea IRDO.
De asemenea, vă rugăm să ne comunicaţi punctul dumneavoastră de vedere legat de procesul pe care APADOR-CH l-a intentat IRDO pentru lipsă de transparenţă”.
Ce ne-a răspuns IRDO
„Vă mulțumim pentru scrisoarea trimisă. Apreciem interesul pe care îl manifestaţi faţă de activitatea Institutului Român pentru Drepturile Omului. În legătură cu aspectele din adresa dumneavoastră, credem că puteţi afla mai multe informaţii din raportul anual de activitate al IRDO publicat în Revista „Drepturile Omului” nr. 4.
Totodată, având în vedere faptul că întrebările din adresa primită se referă la un proces în curs de judecată vă rugăm sa aveți bunăvoința de a aștepta finalizarea acestuia. Vă mulțumim pentru înțelegere”, ni s-a răspuns pe lângă subiect.
AMR a contestat prezenţa şefei IRDO în CSM
Membrii CSM au dezbătut, în ianuarie 2005, o contestaţie a Asociaţiei Magistraţilor din România cu privire la unul din reprezentanţii societăţii civile din Consiliul validat de Senat. AMR a acuzat faptul ca Irina Moroianu Zlătescu, atât la depunerea candidaturii, cât şi la votul din Senat, îndeplinea funcţia de director al Institutului Român pentru Drepturile Omului, având calitatea de funcţionar public, întrucat institutul este bugetar. AMR arăta că, potrivit Legii CSM, Irina Moroianu Zlătescu ar fi trebuit să-şi rezolve în termen de 15 zile de la data alegerilor de la Senat (06.12.2004) starea de incompatibilitate, demisionând din funcţia de la institut, ceea ce nu a făcut. „În atare situaţie, plenul CSM, din oficiu, trebuia să propună Senatului alegerea unuia dintre candidaţii rămaşi în competiţie (...) neputându-ise recunoaşte d-nei director Irina Moroianu Zlătescu calitatea de membru ales al CSM”, concluziona AMR.
Dreptul la fericire, studiat de specialiștii IRDO
Deoarece pe 2016 pe siteul IRDO este postat doar numărul 1 al Revistei „Drepturile Omului”, am căutat numărul 4 din 2015 unde într-adevăr un lung Raport de activitate, din care spicuim: „Au fost întreprinse cercetări pe teme noi, precum dreptul la fericire ca drept fundamental al omului (potrivit Rezoluţiei Adunării Generale ONU nr. 65/309/2011) sau mediul de afaceri şi drepturile omului...” etc. etc.
De pe site-ul IRDO am mai aflat că, prin Legea privind înfiinţarea Institutului Român pentru Drepturile Omului, art. 4, „Serviciile institutului sunt deschise tuturor utilizatorilor. Textele documentelor de bază şi referinţele bibliografice sunt difuzate gratuit sau cu plata numai a costului reproducerii.
Din nr. 1 pe 2016, singurul care a apărut, al Revistei „Drepturile Omului” am reţinut că „UNESCO, prin statutul său, a preluat sarcina „unor noi impulsuri educaţiei fiecărui popor şi răspândirii culturii”. Educaţia a fost proiectată – aproape fără excepţie – ca mijloc de înlăturare a unor deficienţe umanitare, culturale, politice şi sociale. Rolul împlinirii acestui obiectiv a fost încredinţat, desigur, adulţilor. Conştientizându- se importanţa educaţiei şi observându-se manifestările specifice situaţiilor de criză socială şi economică din ţările în curs de dezvoltare, în anii ’80, s-a ajuns la totala identificare a educaţiei adulţilor cu alfabetizarea acestora”. Am citat întocmai din studiul „Educaţia continuă, dreptul fiecăruia şi răspunderea tuturor”.
Am încercat să aflăm cu ce se ocupă în prezent IRDO, aşa că am apăsat butonul „Activităţi” de pe site, dar surpriză, tot ce am putut citi a fost: „Pagină în construcţie”.
Buget de 1,5 milioane de lei
Camera Deputaţilor a alocat în 2016 din bugetul propriu 1.509 mii de lei pentru funcţionarea Institutului Român pentru Drepturile Omului, din care: 1.499 mii lei pentru cheltuieli curente şi 10 mii lei pentru cheltuieli de capital. În 2011, 1.195.000 lei au fost alocaţi pentru IRDO, ordonator terțiar de credite în subordinea Camerei Deputaților.
Organigrama IRDO prevede 24 de posturi
Potrivit legii 9 din 29 ianuarie 1991 privind înfiinţarea Institutului Român pentru Drepturile Omului Institutul, acesta este condus de un consiliu general, cuprinzând reprezentanţi ai grupurilor parlamentare, precum şi oameni de ştiinţă şi reprezentanți ai organizatiilor neguvernamentale din domeniul drepturilor omului, desemnați de birourile permanente ale Parlamentului şi validaţi de acestea. Consiliul general desemnează dintre membrii săi un comitet director, format din 7 persoane şi directorul executiv, care reprezintă institutul ca persoană juridică. Cheltuielile institutului sunt acoperite din bugetul Parlamentului. Organigrama mai cuprinde, pe lângă un director adjunct, încă 22 de persoane, inclusiv un şofer, un portar şi un îngrijitor.