Pe vremea când eram şi eu copil (Doamne, ce mult e de-atunci), Ziua Copilului cădea vara. Şi fiecare dintre noi, în funcţie de darea de mână a părinţilor şi generozitatea sindicatului de la fabrica unde lucrau, primeam dulciuri şi, unii mai norocoşi, câte o jucărioară. Ce-i drept, la vremea aia, părinţii nu aveau liber.

Acum, lucrurile s-au schimbat radical. Nu numai că Ziua Copilului nu mai cade vara, ci, judecând după vremea de afară, pică toamna târziu, dar s-a modificat cu totul şi structura cadourilor ori a jocurilor distractive. Ţin şi ele pasul cu vremurile şi cu evoluţia tehnico-ştiinţifică. Ce-ar fi azi ca în loc de o tabletă cu pagini de socializare, un copil să primească o maşină de pompieri din tablă, fără motor măcar, cu o scăriţă miniaurală din lemn deasupra, care se rupea în prima zi de joacă. De trenuleţe să nu pomenim, că mergeau mai repede decât trenurile adevărate din zilele noastre.

 Astăzi, şi părinţii se bucură de Ziua Copilului. Sunt liberi de la serviciu. Unde mai pui că posibilităţile de distracţie şi de organizare a jocurilor distractive în aer liber pentru cei mici, sunt mult mai numeroase şi mai instrucive decât pe vremea mea.

 Spre exemplu, la noi, porneam cu clasa printr-o pădure şi se chema concurs de orientare turistică. Câştiga prima echipă care nimerea drumul înapoi, descoperind ascunse de către organizatori tot felul de prostii. Azi, e cu totul altfel. Mai ales în Bucureşti.

Banala orientare turistică de pe vremea noastră a fost înlocuită cu o serie de jocuri educativ distractive, care îi învaţă pe copii inclusiv dragostea pentru natură. Spre exemplu, azi un părinte cu un copil nu se mai plimbă pur şi simplu, ca proştii, prin Herăstrău spre exemplu, până ce găsesc ieşirea şi se cheamă că au câştigat concursul de orientare turistică. Este mult mai complicat. O astfel de expediţie este plină de neprevăzut.

 Spre exemplu, copilul care îndrăzneşte să intre să alerge puţin pe o peluză proaspăt cosită acum doi ani, unde iarba îi vine până dincolo de brâu, trebuie să câştige jocul: „Fereşte-te de căpuşe”! Dacă micuţul nu reuşeşte să se ferească, se trece la următorul nivel. Concursul este interactiv, pentru că acest nivel se adresează exclusiv părinţilor sau bunicilor cu care sunt copiii în parc.

Este vorba despre o probă de viteză. Şi anume, cât de repede ajung cu micuţul la spital, pentru a i se extrage capul căpuşei din piele. Dacă însoţitorii pierd această probă şi nu ajung cu copilul la timp la medic, se trece la nivelul următor al jocului. Care are în principal caracter instructiv-educativ, pentru că îi învaţă atât pe copii, cât şi pe părinţi sau bunici, cuvinte noi, despre care altmiteri nu ar fi auzit niciodată. Cum ar fi: Babesioza, Boala Lyme, Encefalita de capuşe (TBE). La acestea se mai adaugă şi cunoştinţele geografice, cum ar fi: Febra hemoragica de Crimeea-Congo.

Dacă se ratează şi acest al treilea nivel al jocului, se trece la al patrulea şi cel mai greu. Când se nenorocesc şi copiii, şi părinţii sau bunicii şi care începe cu sechele pe viaţă şi poate sfârşi cu deces.

 Un al doilea concurs oferit gratuit de primărie copiilor, mai ales celor care locuiesc în Bucureşti este: „Evită şobolanul”. Concursul poate debuta oricând şi nu este nevoie, ca în cazul primului, cu căpuşa, de un spaţiu special, cu verdeaţă. El se poate desfăşura oriunde, pe stradă, în casă chiar. Dar cel mai bun loc este totuşi un maldăr de gunoi de lângă un stâlp de iluminat de pe trotuar, neridicat de o săptămână. Şi acest concurs are mai multe niveluri, ca şi primul. Dacă micuţul nu ratează întâlnirea cu şobolanul,  next level. Cel cu acumularea de noi cunoştinţe, atât de către copii, cât şi de către părinţi sau bunici. De această dată este vorba despre: Hantavirus (care te ţine cu sufletul la gură încă cinci săptămâni de la încheierea jocului, pentru că abia atunci apar primele simptome), Coriomeningita Limfocitara(CML), sau Leptospiroza, care te ţine şi ea cu sufletul la gură 20 de zile după concurs, cât are perioada de incubaţie.

La „Evită şobolanul”, nu se capătă şi cunoştinţe geografice, ca în cazul celui cu căpuşele. Dar suspansul de după joc, compensează din plin acest neajuns. Dacă se ratează şi nivelul doi, se trece şi aici la nivelul trei, unde iarăşi cu toţii, copii, părinţi şi bunici, capătă cunoştinţe noi. Unele de matematică: 38% este rata de mortalitate la boala respiratorie provocată de virusul Hantavirus.  Dacă nu vă descurcaţi cu matematica, cereţi meditaţii de la olimpicul internaţional Nicuşor Dan, dar atenţie, păstraţi distanţa socială, că s-ar putea să aibă căpuşe prin păr. Sau: meningită, encefalită, meningoencefalită, în cazul infecţiei cu CML, care pot fi tratate dacă nu se ratează nivelul doi al jocului, dar necesită neapărat spitalizare. Dacă se ratează, efectele pot fi mortale. Sau: insufuciență renală, hepatită sau meningită în cazul în care se ratează nivelul doi al jocului la Leptospiroză şi se trece la nivelul al treilea.

Astea da, concursuri. Cu grad ridicat de dificultate, nu ca pe vremea noastră, când la concursul de orientare turistică ne luam după tot felul de semne şi dădeam prin pădure maxim peste un biet arici, pe care îl fugăream toţi copiii.

Al treilea concurs este pe teme de istorie: „Să ne cunoaştem trecutul”. Poate mai instructiv decât toate celelalte. La fel ca noi, părinţii şi bunicii lor pe vremea lui Ceauşescu, pentru că anul acesta Ziua Copilului a picat toamna târziu, micuţii au fost nevoiţi să doarmă în frig şi să se spele cu apă rece, ca să ia cunoştinţă nemijlocit despre condiţiile de trai ale înaintaşilor şi astfel să înţeleagă mai bine de ce au ieşit aceştia în stradă, în decembrie 1989.

Anul acesta, pe lângă jocurile distractive de care am pomenit, nu au lipsit nici cadourile. La nivel naţional, pentru fiecare copil, de 1 Iunie, Guvernul s-a gândit să facă un cadou, ultimul răgnet al tehnicii: un vaccin gratuit, care nu e ca toate vaccinurile de până acum, cu nişte viruşi fierţi şi morţi. Ci mult mai sofisticat, în pas cu vremurile. Are în componenţă şi ARNm. Premierul Câţu le cere copiilor să-l facă acum, pentru că sunt mici şi au destul timp de-acum încolo, să-i constate efectele adverse, necunoscute deocamdată, pentru că vaccinul este atât de nou, încât este abia experimental.

Eh, nu-i aşa că nu mai este 1 Iunie ca pe vremea noastră? Cu câteva dulciuri, acolo, eventual o maşinuţă de pompieri din tablă, fără motor şi fără să i se deschidă uşile, ori un trenuleţ care mergea mai repede decât cele reale de astăzi, plus un biet arici pe care îl fugăreram cu toţii prin pădure, la concursul de orientare turistică.

Nemernicilor!