Începând cu a doua jumătate a anului 1918, în condițiile în care frontul din Italia era deja rupt și monarhia austro-ungară se afla în pragul colapsului, zecile de mii de soldați români aflați în serviciul militar al imperiului se supun ordinelor lui Iuliu Maniu, sosit la Viena cu misiunea de a organiza o armată menită să asigure Transilvaniei ruperea de trecut și unirea cu Țara-Mamă

&Icir

Iuliu Maniu, ultimul cuvânt la procesul regizat de comuniști

Acest moment istoric are o valoare programatica și practică fundamentală pentru națiunea română în vederea desăvârșirii unității sale politice și de stat”, noteaza Pr. prof. Univ. dr. Ioan M. Bota în cartea sa, Istoria Românilor. Din cele mai vechi timpuri pâna astazi. Adevaruri nespuse până acum, aparută la Editura Grinta (Cluj-Napoca, 2014).

Ungaria se rupe de Austria

În continuare, Ioan M. Bota consemneaza: „La 30 octombrie, italienii obțin o mare victorie la Piave, Turcia semneaza armistițiul de la Mudros, Franchet D’Esperey cu armata sudică înainteaza victorios în Balcani.

Samoilă Mârza, fotograful rămas în istoria României drept autorul singurelor imagini de la Marea Unire din 1918, a realizat, cu doar două săptămâni înainte, la Viena, aceste trei clișee fotografice cu sfințirea primului steag tricolor al Consiliului Național Român Militar - eveniment la care a fost prezent și Iuliu Maniu. Fotografiile-document sunt păstrate astăzi la Biblioteca Academiei Române

La 1 noiembrie, armatele aliate sunt la Belgrad. Aceasta înseamna sfârșitul razboiului și al conglomeratului multinațional care era Monarhia dualista austro-ungara. La 31 octombrie, Tisza István (n.r. - prim-ministru al Transleithaniei între anii 1903-1905 si 1913- 1917) este asasinat, în 4 noiembrie 1918 regele Carol de Habsburg este silit sa abdice, detronat de Consiliul Național Maghiar, și guvernul revoluționar declara Republica Populara Maghiara, cu pastrarea integritații teritoriale a Ungariei sub președinția contelui Mihaly Károly. Guvernului Tisza îi ia locul cel al lui M. Károly, cu Republica Populara independenta total de Austria. Monarhia a fost abolita abia la 11 noiembrie 1918”.

Refuză un post de ministru în guvernul maghiar

Acesta este contextul politic și militar în care intra în scena Iuliu Maniu (1873-1952). „(...) Din avocat angajat al Mitropoliei din Blaj este trimis ca simplu soldat pe front, unde face școala de ofițeri, apoi pe frontul rusesc, iar de aici pe cel italian. Înca din 1906 era membru al Comitetului Partidului Național Român, deputat de Vințul de Jos.

Clara Maniu la 86 de ani și fiul său Iuliu

Cu ajutorul unui ofițer superior ceh parasește frontul Piave și în 24 septembrie 1918 e la Budapesta ca membru al Consiliului Național Român având resortul de ministru al Afacerilor Externe și Militare. Maniu fu invitat sa primeasca un portofoliu ministerial în guvernul maghiar, dar refuza și pleaca la Viena pentru a forma o armata din regimentele românești de la Viena și Praga”.

SFATUL SOLDAȚILOR ROMÂNI DIN VIENA - CUCERIREA CAZĂRMII FERDINANDSKASERNE

Odată ajuns în orașul de pe Dunăre, sublocotenentul de artilerie Dr. Iuliu Maniu a convocat, cu ajutorul căpitanului Traian Popa, pe toți ofițerii români din cele două garnizoane la o consfătuire în care le-a dat detalii despre situația politică și militară. Ulterior, le-a propus înființarea Sfatului Soldaților Români din Viena.

Volumul distinsului Pr. Ioan M. Bota, o carte pe cât de utilă, pe atât de puțin cunoscută

„Sfatul s-a întemeiat numaidecât și cei 100 de ofițeri români s-au pus la dispoziția sublocotenentului de artilerie, care a ordonat Regimentului 64 Orăștie, ce staționa la Viena, să se supună exclusiv dispozițiilor sale. Întâia ordonanță a fost cucerirea celei mai frumoase cazărmi din Viena, Ferdinandskaserne, și destituirea colonelului austriac care comanda regimentul. Căpitanul Loichița a fost numit comandant în locul colonelului. Aici era lagărul armatei române revoluționare”, consemnează Ioan M. Bota.

Mobilizări și la Praga

„În aceeași zi au fost trimiși ofițerii români la Praga și în alte centre militare ale Austriei pentru a răscula și celelalte trupe românești. Îndeosebi la Praga, unde erau două regimente românești, flăcăii noștri au avut un rol hotărâtor în desfășurarea evenimentelor. S-au atașat poporului ceh, căruia i-au luat apărarea în fața administrației austriece”, completează venerabilul istoric.

De remarcat că românii l-au arestat, la Praga, pe comandantul superior al armatelor austriece dislocate aici, act salutat cu recunoștință de cehi.

MANIU PREIA CONTROLUL VIENEI, CAPITALA HABSBURGILOR

La scurt timp, mai precis în ultima zi din octombrie 1918, în Viena izbucnește revoluția. Din nou, Maniu reacționeaza prompt. Se prezinta la generalul Ströeger Steiner, ministrul de razboi, anunțându-l, în numele Comitetului Național, ca a luat comanda efectiva a regimentelor românești.

Iuliu Maniu impunea respect nu doar grație inteligenței sclipitoare, ci și ținutei sale impecabile

Mai mult, ignorând stupoarea lui Steiner, Maniu solicita o parte din ministerul de razboi austriac pentru a-și putea conduce afacerile militare!

„Generalul își pierduse cu totul capul, nu știa ce sa faca. A cerut timp de cugetare, iar peste o jumatate de ora, timp în care a fost informat că regimentul 64 - care numara 5.000 de soldați români - era deja sub comanda româneasca, Viena era în fierbere, suburbiile orașului fiind jefuite chiar de un regiment austriac, Steiner cedeaza. Îi pune lui Maniu la dispoziție un apartament al ministerului. Calmul și îndrazneala domnului Maniu au facut impresie adânca asupra ministrului de razboi, care, în loc sa-l aresteze, l-a servit cum nu se putea mai bine”, apreciaza Ioan M. Bota.

„La arme”, „Ardealul ne cheamă”, „Deșteaptă-te române”

Reușita lui Maniu, secondat de generalul Ioan Boeriu, a fost deplina în momentul în care la Viena s-a instalat pe deplin haosul. Regimentele austriece din oraș s-au descompus și pradau casele și depozitele. Poliția era bolșevizata și, cum singurul grup organizat era reprezentat de regimentul românesc din Oraștie, guvernul austriac a apelat la Iuliu Maniu pentru a evita anarhia. I-au pus la dispoziție alimente, trenuri pentru transport și lagarul militar Wiener-Neustadt. Câteva zile, ordinea și siguranța publica a Vienei au fost asigurate exclusiv de regimentul românesc.

Practic, românii erau legea! Zile în șir, pe strazile frumos pietruite din „Orașul Valsului”, au rasunat cântecele patriotice românești - „La arme”, „Ardealul ne cheama” și „Deșteapta-te române”. „În urma acestui aranjament norocos, în ultimul timp s-au strâns în cazarmile Vienei 15.000-20.000 de feciori români, iar în Wiener-Neustadt înca 30.000-40.000 de oameni, care, rând pe rând, juruiți și instruiți asupra celor ce erau de facut în Ardeal, erau expediați acasa”, completeaza Ioan M. Bota.

Prima pagină a ziarului Scânteia, din data de 13 noiembrie 1947. În urma unui simulacru de proces, Iuliu Maniu și alți intelectuali de frunte ai României erau eliminați de comuniști din viața publică, iar peste doar câțiva ani și din viață pur și simplu

La finalul lunii noiembrie 1918, misiunea istorica a lui Iuliu Maniu la Viena se încheia. Se închidea un capitol pentru ca, la doar câteva zile, sa se deschida altul: 1 Decembrie 1918. Aceasta, însa, este o alta poveste.

După 1 Decembrie 1918, majoritatea soldaţilor şi ofiţerilor români aflați sub comanda lui Iuliu Maniu la Viena, s-au înrolat în gărzile naţionale din Transilvania, punându- se în slujba naţiunii române, liberă şi unită.

(…) Noi nu voim să devenim din oprimaţi oprimatori, din asupriţi asupritori. Noi voim să întronăm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor şi a tuturor cetăţenilor. Noi propunem decretarea unirei cu Regatul României a întregei Transilvanii, a întregului Banat şi a întregului teritoriu locuit de Români al Ungariei. Pe aceste teritorii locuiesc însă şi alte neamuri, cu alte însuşiri şi alte tradiţii. Noi nu voim să răpim individualitatea etnică, nici fiinţa naţională a acestor neamuri. Noi nu vroim să răpim limba nimănui, ci vrem ca fiecare om să aleagă liber limba şi credinţa în care vrea să trăiască atât în viaţa lui particulară, cât şi în legătură cu viaţa de stat. Noi nu vrem să verse nimenea lacrimile pe cari le-am vărsat noi atâtea veacuri şi nu voim să sugem puterea nimănui, aşa cum a fost suptă a noastră veacuri de-a rândul” (Discursul lui Iuliu Maniu, la Alba Iulia, în ziua Marii Uniri, 1 decembrie 1918)

...(citește mai departe pe evenimentulistoric.evz.ro)