Proporția școlilor în regulă este mai mult decât îngrijorătoare. Numai 20% dintre unitățile de învățământ sunt autorizate. Mai precis, din totalul de 31.297 unităţi de învăţământ, 2261 au autorizaţie PSI, iar 4200 au avize PSI. „Nu am putut urmări declarația ministrului din timpul conferinței de presă de marți, însă dânsul mi-a spus că declarația a survenit în contextul situației de la Școala 141. Chiar și așa, nu se poate să nu-ți pui întrebarea: atunci unde să-ți duci copiii? Dacă declarația s-a referit, însă, la nivel general, așa cum mi s-a transmis, înseamnă că i-a scăpat porumbelul din gură și într-adevar este o afirmație nefericită, și ne pune pe noi, ca federație, într-o postură foarte delicată”, ne-a explicat interlocutorul nostru.

„Banii s-au dus pe apa Sâmbetei!”

Cum președintele Cristache a intuit că ministrul Pop a încercat să pună presiune pe comunitățile locale, fiind cunoscut faptul că aceste clădiri le aparțin, l-am întrebat ce știe despre situația reală din teritoriu.

„Personal, am depus un efort deosebit în ultimii doi ani, depășindu-mi chiar atribuțiile, cu toate că munca noastră este benevolă. Ideea este că, în ultimii 26 de ani, nu s-a făcut mai nimic în acest sens. Și asta, chiar dacă s-au pompat bani cu nemiluita prin intermediul Consiliilor Locale. M-am dus și am depus sute de adrese pe legea transparenței, adică pe articolul 544 și m-am crucit când am intrat în posesia datelor. Există finanțări complementare, în special în mediul rural, și chiar dacă nu au fost ritmice, adică an de an, odată la doi-trei ani tot s-au făcut. Câte 10 mii, 20 de mii, 30 mii de euro… Numai că s-au dus și se duc, în continuare, pe apa Sâmbetei. Nu se respectă nici un cost standard de execuție a lucrării. Sunt acele firme clientelare politic. De exemplu, o lucrare care costă 10.000 de euro și autoritățile locale o adjudecă cu 50.000, restul de 40.000, scăzând taxele și impozitele, se întorc sub o formă sau alta în buzunarul primarului sau al clasei politice”, a precizat șeful federației.

„Este o bătaie de joc!”

Cristache ne-a relatat că, în ultimul timp, federația a fost asaltată cu o mulțime de lucrări în perspectiva elaborării noii legi a educației. La care, evident, se lucrează pe repede înainte. „În această nouă lege ar trebui definită foarte clar și problema fianțării, în special când ne referim la infrastructură. Trebuie schimbată definiția, modul de concepere a finanțării de bază, pentru că la ora actuală este o bătaie de joc. Deși bugetul s-a mărit cu circa 20 %, tot nu ajunge la nivel de unitate școlară. Ar trebui responsabilizați, în egală măsură, și ministerul, dar și comunitatea locală. În lege să figureze că autoritatea locală este obligată să finanțeze o școală în baza unui proces verbal, aprobată într-un consiliu de administrație în care, dacă se constată că sunt anumite lipsuri la nivel de infrastructură, acea cerere sa meargă la un departament specializat din cadrul Primăriei. Să fie avizat, să se constate pe teren că este așa si acel om să-și asume că există într-adevăr o problemă în acea unitate școlară. Să se facă un cost standard de execuție, care să fie impus de Guvern și respectat. Trebuie să fie respectată și legea achizitiilor publice, să nu se mai întâmple ca acum, când există depășiri cu 300 – 400% la o investiție. Bani sunt dar, din păcate, se sifonează prea mult înapoi”, a concluzionat Iulian Cristache.

Și părinții poartă o parte de vină!

„Pe de altă parte, și noi părinții avem o vină, pentru că vorbim de un sistem în care intrăm cu toții: părinți, profesori, elevi. Complet viciat, însă! Dacă într-o grămadă de ani nu s-a pus la punct o școală cu 4-5 clase, tu, ca părinte, nu trebuie să- ți pui problema că ceva nu este în regulă? Sunt primari care au avut 3-4 mandate în același sat, de ce îi alegi tot pe aceeași? Nu cumva părinții respectivi sunt în cârdășie cu ei? Nu cumva, pentru că primesc ajutoare sociale, acceptă tacit aceeași mascaradă la adresa comunității?”, s-a întrebat președintele federației. După care a continuat în aceeași notă: „La noi, totul merge pe dos. Sunt de acord să se vorbească despre digitalizare, table Smart etc, dar noi punem căruța în fața boilor! Pentru a trece la faza modernizărilor ultimul răcnet, mai întâi este necesară o bază și o infrastructură sigură. Care să existe un cadru sănătos pentru copiii noștri. Uite, cum este cazul Școlii 141: două corpuri mai aveau un pic și cădeau pe copii, dar, în schimb, s-au primit banii pentru construcția unei săli de sport!”.

Instruirea copiilor, mai folositoare decât autorizația

Iulian Cristache consideră că, decât o autorizare dată pe genunchi, ar fi mai important ca acești copii să fie instruiți. „Să se facă exerciții cu ei, simulări, ca să învețe cum să procedeze în situații de urgență. Mai mult, din câte am înțeles, aceste autorizații costă foarte mult, undeva în jurul sumei de 70.000 lei un aviz, adică ceva în jur de 16.000-17.000 de euro. Nu era mai corect ca statul, în loc să spele banii de la buget către firme private, să angajeze la nivel de inspectorat de urgentă, în fiecare județ, 3-4 experți, care, într-un an doi, să autorizeze toate școlile? Mă întreb, chiar nu putem să gândim limpede când e vorba de copiii noștri? Știm cu toții că se fură în toate domeniile. Dar măcar la sănătate și educație să lăsăm copiii să se dezvolte normal”, a conchis Iulian Cristache.