Istoria primului site din istorie. Când a apărut și cine a fost fondatorul

Înainte de apariția rețelelor sociale, serviciilor de streaming și coșurilor de cumpărături online, lumea digitală era o zonă liniștită, bazată foarte mult pe text. În acest peisaj de început, un computer al unei organizații europene de cercetare a prins viață, lansând o pagină care avea să schimbe fundamental cursul istoriei omenirii, conform elementor.com.

Istoria primului site din istorie. Când a apărut și cine a fost fondatorul

Primul site web a fost creat de fizicianul și programatorul britanic Tim Berners-Lee, în 1990, în timp ce lucra la CERN, Organizația Europeană pentru Cercetări Nucleare, din Elveția.

Pagina respectivă nu a fost concepută pentru comerț, divertisment sau relații sociale. Scopul său era mult mai practic: să fie un manual de instrucțiuni pentru un nou sistem revoluționar de partajare a informațiilor pe care tocmai îl inventase.

Pus la dispoziția publicului în 1991

Site-ul a devenit operațional pentru prima dată pe 20 decembrie 1990 și a fost pus la dispoziția publicului larg în august 1991. Adresa URL a primului site web era http://info.cern.ch. O versiune refăctută a site-ului este încă activă.

Regulile de iarnă pentru curățarea trotuarelor. Amenzi de până la 2.000 de lei pentru bucureșteni

Autostrăzi și drumuri naționale închise din cauza viscolului. Lista completă a sectoarelor blocate. Update

Berners-Lee a inventat cele trei tehnologii de bază care au făcut posibilă existența web-ului: HTML (HyperText Markup Language) pentru structurarea paginilor, URL (Uniform Resource Locator) pentru adresarea acestora și HTTP (Hypertext Transfer Protocol) pentru recuperarea acestora.

Site-ul web era un meta-document. Conținutul său explica proiectul World Wide Web în sine, oferind informații despre cum se creează pagini web și cum se caută informații.

Site-ul a fost conceput pe un computer NeXT, care a servit atât ca primul server web, cât și ca primul browser web, care era și un editor numit WorldWideWeb.

Ideea genială pe care a avut-o britanicul

Decizia CERN din 1993 de a face tehnologia World Wide Web liberă de drepturi de autor a fost catalizatorul creșterii sale explozive la nivel global, conducând direct la internetul așa cum îl cunoaștem astăzi.

sursa: Facebook

La finalul anilor '80, „internetul” exista, dar nu era lumea ușor de utilizat pe care o cunoaștem astăzi. Era o colecție de rețele, utilizate în principal de academicieni, cercetători și militari. Accesarea informațiilor era dificilă și necesita cunoștințe specializate.

În acest mediu complex a intrat Tim Berners-Lee. Informatician britanic cu experiență în ingineria software, el lucra la CERN. Dezvoltase anterior o bază de date personală numită „Enquire”, care folosea legături bidirecționale pentru a conecta informații — o idee care avea să devină centrală în lucrările sale ulterioare.

El a văzut cu ochii lui frustrarea de la CERN. A înțeles că produsul real al organizației nu era legat[ doar datele provenite de la acceleratoarele de particule, ci rețeaua de cunoștințe care conecta oamenii, experimentele și cercetarea. În martie 1989, a scris o propunere intitulată „Managementul informației: o propunere”. Era un document tehnic și arid, dar viziunea sa era cu totul altceva.

„Vag, dar inreresant”

Șeful său, Mike Sendall, a scris pe copertă celebra frază „Vag, dar interesant...” și i-a dat undă verde să lucreze la proiect. Propunerea descria un sistem informațional descentralizat bazat pe un concept simplu, dar profund: hipertextul.

Ideea de hipertext – text care conține linkuri către alte texte – nu era nouă. Ionformaticianul Vannevar Bush o conceptualizaseră cu zeci de ani în urmă. Dar geniul lui Berners-Lee a constat în aplicarea ei la o rețea globală de calculatoare. El a imaginat o lume în care orice document putea fi legat de orice alt document, creând o „rețea” universală și interconectată de informații. Această propunere simplă a constituit modelul pentru internetul modern.