Scriitorul Philip O Ceallaigh face "insemnari dintr-un bordel turcesc".

Din traiul intr-un bloc apatic de garsoniere din Bucuresti, unde diminetile-s zgomotoase, tevile se sparg din senin si te ploua in casa, scriitorului Philip O Ceallaigh (n.r. - ortografiat exact asa) i-a iesit o carte de debut, cu povestiri care i-au extaziat pe criticii irlandezi si britanici.

„Insemnari dintr-un bordel turcesc”, aparuta acum un an la Editura Penguin si recent la Polirom, a impresionat in special prin „forta imaginativa”.

Ceea ce pentru anglo-saxoni a fost luat drept fictiune, pentru romani e realitatea in stare pura. „Cred ca au fost surprinsi ca am descris intamplari destul de socante de aici, ca am fost prea dur.

Romanii sunt deja familiarizati cu imaginile astea si nu li se pare nimic exagerat, de aceea cauta in carte umorul de situatie, stilul, altceva”, spune O Ceallaigh intr-o romana stapanita aproape perfect si invatata din mers.

„Imi ploua in casa”

Cartierul Titan a fost „acasa” timp de cinci ani dintr-un motiv foarte practic si nu din considerente de experiment literar. „M-am mutat aici in 2000 pentru ca am vrut sa-mi cumpar o casa, pana atunci n-am avut o locuinta stabila. Am venit cu 5.500 de dolari si mi-am luat o garsoniera tocmai la etajul 10. In Irlanda nu mi-as fi putut lua o casa nici in 20 de ani”, povesteste scriitorul in varsta de 39 de ani.

Fusese o vreme profesor de engleza in Romania in anii ‘90, avea ceva prieteni si perspectiva unui trai ieftin aici, de aceea s-a intors, dupa ce a locuit temporar in Spania sau SUA.

In cinci ani de Titan a scris volumul de 19 nuvele, cea mai lunga dintre ele numita „In cartier”. S-a certat cu asociatia de locatari, cu pensionarii din bloc, a avut de-a face cu cersetori, baietasi de cartier si personaje dubioase. Mai toti s-au transformat fara sa stie in personaje.

„Stateam la etajul 10, imi ploua in casa, iar eu imi ziceam: „E minunat! Am dat 5.500 si va ploua in casa!”. Puneam ligheane pe podea, astupam gauri. Fratele meu a fost un pic socat cand m-a vazut asa si mi-a imprumutat niste bani sa ma mut”.

Il traduce pe Sebastian

De doi ani sta in cartierul 1 Mai si simte alt aer, de oraseni mai relaxati, „parca e in alta tara”. Traieste din premiile luate pentru carte in Irlanda si traduce „De 2.000 de ani”, a lui Mihail Sebastian, „un scriitor extraordinar”, spune Philip.

Inainte de asta a lucrat ca translator si, de nevoie, ca muncitor pe santier: a spart un zid de caramida de pe Lipscani, pentru 100.000 pe zi.

„In fiecare noapte imi scoteam din nas doua bucati de beton. Insa n-am vrut sa imprumut de la prieteni”, isi aminteste O Ceallaigh, care n-a numarat niciodata printre prioritati o slujba bine platita.

A experimentat, in schimb, diverse stiluri de viata, in Iran, Egipt, Georgia, Kosovo sau Turcia, locuri care se regasesc in povestiri. Literatura romana contemporana ii e necunoscuta, la fel si scriitorii, pentru ca nu prea socializeaza.

„In parte e vina mea, in parte cred ca nu s-a scris nimic in literatura romana foarte reusit. Dureaza mult, dupa o dictatura, sa-ti regasesti o stare de confort si de incredere in tine. Oamenii au avut un fel de frica in a se exprima simplu despre chestii banale. Tot ce a fost scris sau filmat a fost nenatural, exagerat. Cred insa ca s-a intamplat ceva foarte interesant recent in cinema. Ma refer la ce fac Cristi Mungiu, Cristi Puiu, Radu Muntean”, e de parere autorul, entuziasmat de filmul de Palme d’Or, pe care l-a subtitrat in engleza.

Aventuros

„Cu dintii sparti”, o viata de artist

Philip O Ceallaigh s-a nascut in Waterford, Irlanda, in 1968. A plecat din tara lui natala la 21 de ani, ca profesor de engleza, in Spania, apoi in Romania, la inceputul anilor ‘90, si a locuit un an in Statele Unite. In Bucuresti s-a stabilit acum sapte ani.

Cartea lui de debut, publicata anul trecut la prestigioasa editura Penguin, a primit Rooney Prize for Irish Literature si Glen Dimplex New Writers Award 2006. In Romania, a aparut la Editura Polirom, in traducerea Anei-Maria Lisman.

Printre cele 19 povestiri se numara „Inspre Dunare, pe jos”, „Cu dintii sparti”, „Viata mea de artist”, „Retragerea la Moscova” sau „Insemnari dintr-un bordel turcesc”.