Ion Nicodim s-a născut în anul 1932. Avea să părăsească această lume la 15 martie 2007. La zece ani după dispariţia lui, expoziţia de la Galeria Romană este o evocare a omului Nicodim şi un omagiu artistului care a fost, respectând atât starea sa de spirit, cât şi integritatea care- l caracteriza, inspirată de o idee a lui: „Opera nu trebuie să poarte pecetea autorului, ea trebuie să dea impresia de anonimat, ca o crimă perfectă (o idee brâncuşiană)”.


FOTO: Ion Nicodim



Explicații de la fiica artistului

„Nu suntem așadar în prezența unei retrospective, cu atât mai puțin a prezentării unui parcurs artistic vârstnic de mai bine de cincizeci de ani, ci mai degrabă martorii unui flash, martorii unei cariere artistice intense și asta având în fața ochilor tablouri semnificative din ciclurile importante ale artistului: Lacuri liniștite, Ferestre orientale, Inimi… și două totemuri sau stele, reprezentative ale ultimilor decenii de creație”, descrie expoziția fiica artistului, Ilinca Nicodim-Gèze.

„Am putut face ce vreau, tot ce-am vrut, sau aproape tot, de când eram copil și până azi! Nici o interdicție. De a fost sau a vrut să mi-o impună cineva, nu am ținut cont, m-am făcut că nu aud, sau poate nici n-am auzit-o și am trecut de ea. Purtat doar de intuiție sau de instinct! Cred că în fond nimeni nu mi-a interzis nimic, sau nu ar fi putut să-mi interzică nimic”, spunea Ion Nicodim.



„Această stepă care nu poate să fie povestită altora decât fabulând”

După cum el însuși mărturisea, în timpul întregii sale cariere, Ion Nicodim n-ar fi realizat „nici tablouri, nici sculpturi, ci stări de spirit”. Expoziția a fost vernisată pe 17 martie, în prezența a aproape 200 de persoane, iubitori de artă și de Ion Nicodim, reprezentanți ai familiei sale. A fost o seară emoționantă, în care cei prezenți l-au avut aproape pe Ion Nicodim prin intermediul filmului documentar „Trecătorul pământului”, realizat de Anca Damian.



În acest film, Nicodim explică propriul lui demers creator și mărturisește legăturile lui profunde cu pământul natal dobrogean, „această stepă care nu poate să fie povestită altora decât fabulând”, adaugă fiica sa.