Să mă ierte cititorii, dar am pus acest text pe cristoiublog.ro mai tîrziu ca de obicei, pentru că am vrut să văd nu finele mitingului din Piața Victoriei, prelungit suspect de mult în ciuda violențelor.

De regulă, oamenii veniți la un miting pașnic, în clipa cînd apar violențe fie scandează Fără violență! sloganul tuturor manifestărilor cinstite din lume, care pe asta se bazează, pe caracterul pașnic, fie pleacă din locul respectiv, încredințați că pot veni și altă dată să demonstreze, dar că pentru asta trebuie să ajungă întregi acasă.

La ora 23 și ceva , mitingul nu se încheiase, iar mulțimea așa zis pașnică, fără nici o legătură cu Diaspora, marea majoritate fiind TeFeLiști din București, prezenți la toate manifestările de protest de doi ani încoace, nici nu se delimitase de huligani, nici nu plecase acasă, semn că așteptau ceva. Și acel ceva, așteptat și de mine, era Mortul. Pentru că încă de la campania de pregătire psihologică a acestui miting bizar, programat în toiul concediilor, fără nici o legătură cu un anume eveniment, cînd Parlamentul e în vacanță, s-a văzut că scenariul pus la cale de Regizori era cel etern folosit cînd vrei să provoci o emoție colectivă de tip Mînie față de un regim represiv.

Și anume Operațiunea Mortul.

Joi seara, la emisiunea Sandrei Stoicescu, am încercat, împreună cu moderatoarea, să descifrez tîlcurile demonstrației din 10 august 2018.

De fapt nu tîlcurile, ci bizareriile.

Teoretic, spuneam în cadrul emisiunii, mitingul din 10 august 2018 nu diferă prin nimic de mitingurile anti-PSD din ianuarie 2017 pînă acum. Din ianuarie 2017 pînă acum mișcările de stradă și-au pierdut suflul. Un motiv îl reprezintă absența condițiilor din ianuarie 2017. Nu s-a mai creat emoția cerută de protestul spontan. N-a mai fost vorba de nici o decizie a Guvernului împotriva căreia să se declanșeze o mișcare de stradă menită să blocheze luarea deciziei.

Și deodată, s-a născut și a crescut campania numită Marele miting, decisiv, revoluționar, al Diasporei din 10 august 2018. Mitingul care avea să schimbe fața României, mitingul care avea să se înscrie în Istorie.

Originea campaniei stă în anunțul făcut în urmă cu o lună de șeful unei organizații a românilor din străinătate că pe 10 august 2018 vor veni la București direct de peste hotare, pentru a protesta în Piața Victoriei, un milion de oameni.

Atît autorul anunțului, cît și Rețeaua de presă a instituțiilor de forță, au tratat cu maximă seriozitate cifra: Un milion de persoane.

Și lucru și mai ciudat, nu era vorba de români aflați în concediu în România, care, într-o zi se urcau în tren sau în mașinile personale sau în microbuze și veneau la București, ci de români care plecau special din toate țările lumii, cu mașini de toate tipurile, într-un fel de acțiune organizată, bine condusă, spre București.

Un milion de oameni venit – repet – direct din străinătate presupunea o logistică imposibil de stăpînit și de Vladimir Putin. Admițînd că într-o mașină încap maximum cinci persoane, ar fi însemnat un număr de 200.000 de mașini curgînd spre București în coloane spre Piața Victoriei. Deoarece la un moment dat, toți cei anunțați ca organizatori au făcut un pas în spate, s-a pus problema parcării, a afluirii, a aprovizionării cu apă, a toaletelor. La mitingul PSD au venit peste 100.000 de oameni. Zile întregi am întrebat pe cei de la PSD despre organizare și am constatat că totul a fost organizat militaricește. Și în aceste condiții, ale unei organizări militaricești, s-au ivit probleme nerezolvate. Cum să crezi că un milion de oameni fără o minimă organizare vor reuși să treacă peste acest moment fără a crea mari probleme de viață?

Cu toate acestea pînă joi seara, toate unitățile militare din presă și de pe rețele sociale au ținut-o langa cu milionul de oameni. Așadar, unul dintre lucrurile ieșite din comun prevăzute în cazul manifestației consta în numărul uriaș de participanți. Acest număr a fost un fel de ordin de zi pe unitate. Nici o unitate militară din presă, nici un colaborator al serviciilor secrete n-a ieșit din rînd, nu neapărat prin punerea la îndoială a cifrei, dar măcar prin șovăiala de a-l publica. Miercuri și joi, unitățile militare din presă au întreținut o campanie mincinoasă de prezentare a coloane de mașini care se îndreptau spre București. E drept au fost unii români din străinătate care s-au suit în mașini și au plecat în grup spre țară arborînd materiale agitatorice anti-PSD. Avînd în vedere rolul lor propagandistic, în stil bolșevic, era normal ca unitățile militare din presă să cultive imaginile celor care au apelat la aceste mijloace de agitație. Pe vreme stalinismului, demascarea chiaburilor beneficia de aceeași cultivare în Scînteia. Ciudățenia vine din faptul că unitățile militare au exagerat numărul mașinilor, caracterul organizat, astfel că s-a creat imaginea unor coloane interminabile străbătînd Europa pentru a ajunge la București. Zile întregi s-a dus prin intermediul rețelei de presă și a rețelelor sociale folosite pînă acum de instituțiile de forță o campanie menită a anunța momentul din 10 august 2018 drept ieșit din comun, apocaliptic, asemănător unei crăpări de catapeteasmă. S-a vorbit de uriașe coloane de mașini pornite în marș spre București din diferite colțuri ale Europei. Eu, care am scris o istorie a literaturii proletcultiste, imaginile de propagandă și agitație cu diasporenii îndreptîndu-se spre București și oferind din cer schița unor pîrîiașe care devin rîuri și a rîurilor care devin fluviu mi-au amintit de un clișeu al propagandei staliniste despre marile demonstrații ale clasei muncitoare din anii cuceririi puterii: Marele fluviu își adună apele.

Confrați mai tineri au susținut c-a fost o prostie, că regizorii Diversiunii și-au luat iluziile drept realitate. Cum să crezi că vor veni un milion de oameni din străinătate? N-a fost o prostie. A fost un moment din scenariul bine pus la punct al Diversiunii de doborîre a Guvernului PSD. Prin cultivarea unei cifre în care nu credea nimeni, nici cei care o cultivau, s-au creat condițiile creării unui uriaș orizont de așteptare în societatea românească. Un simplu miting, prin nimic deosebit de altele și altele din ultimii doi ani, apărea ca o Apocalipsă, ca un moment de răscruce în viața României. Într-un cuvînt manipularea cu numărul de un milion a ținut de adevăratul scop al demonstrației de protest sub acoperire de demonstrația diasporei, dar care s-a dovedit în realitatea o demonstrație a celor din București și din România: Ivirea mortului.

Din cîte se știe regimul comunist de la Praga a căzut în urma unei diversiuni tipice: așa-zisul mort. Pe seama organelor de ordine s-a pus moartea unui student. Prin mijloacele subterane, inclusiv ale zvonurile bine răspîndire, ramura gorbaciovistă a Securității cehe a lansat vestea că în urma represiunii a murit un student. Ulterior, s-a dovedit că studentul nu era student, ci un ofițer al Serviciilor de informații și în plus că nici nu murise. Asta ulterior, cînd Diversiunea își spusese cuvîntul. Pînă la descoperirea Adevărului s-a creat o emoție colectivă care a dus a doua zi la o demonstrație monstru în urma căreia conducerea antigorbaciovistă a Cehoslovaciei a demisionat.

E mai mult decît interesant că mitingul din 10 august a fost pregătit propagandistic de teza formulată public de Klaus Iohannis la Consiliul Național al PNL. România a fost adusă pe marginea prăpastiei de guvernul PSD. Trebuie să facem orice pentru a pune capăt acestui regim. Tot la ședința respectivă, Klaus Iohannis a creat punctul culminant al Diversiunii cu tăblițele obscene. Deși cu bîlbîieli, acțiunea Poliției a fost corectă. Huliganul încălca bunele moravuri publice afișînd un cuvînt obscen. Cu toate acestea Klaus Iohannis a prezentat în Consiliu PNL acțiunea legală a Poliției drept un act represiv, identic celor comise de regimul comunist împotriva libertății de expresie. Imediat mașinăria unităților militare din presă a declanșat Operațiunea Să dăm jos prin Revoluție regimul PSD deoarece acesta e un regim represiv, dictatorial, și împotriva unui astfel de regim mijloacele constituționale sînt nepotrivite. Fiind vorba de un regim dictatorial, și mai ales care a adus țara pe marginea prăpastiei, împotriva acestui regim pot fi folosite și mijloacele anticonstituționale ale unei Revoluții. Așa a apărut și a crescut în spațiul public în pregătirea mitingului din 10 august 2018 teza Violenței ca mijloc permis de luptă, mijloc la care trebuie să se apeleze cîtă vremea cu astfel de dictatori nu se mai poate proceda cu mănuși. În paralel, Jandarmeria a fost prezentată ca Gardă pretoriană a dictaturii, ca instrument de reprimare a libertății de a demonstra.

Semnificativ pentru această pregătire a Diversiunii a fost declarația la Realitatea Tv a patronului postului Cozmin Gușă că protestatarilor nu trebuie să le fie frică de jandarmi, deoarece Jandarmeria e cea mai proastă armă din MAI. Toate demonstrațiile de pînă acum n-au provocat reacția Jandarmeriei decît dacă s-au manifestat violențe. În aceste condiții a declara că protestatarilor nu trebuie să le fie frică de jandarmi înseamnă a instiga prin televiziunea personală la violențe, la încălcări ale legii. Nu mai întreb unde e CNA care ar trebui să discute o dată și o dată transformarea televiziunilor în instrumente de luptă de stradă, prin părăsirea obiectivității profesionale.

Realitatea Tv, singura televiziune particulară finanțată de stat, pentru că se bucură de Înalta protecție a lui Klaus Iohannis, a fost încă de la prezidențialele din 2014 vîrful de lance al Diversiunilor puse la cale de SRI. Nu e de mirare că și acum s-a apelat la ea, după ce exercițiul de calibrare care a fost Diversiunea cu tăblițele rușinoase a reconfirmat încrederea Stăpînilor în fidelitatea ei de comando.

S-au creat astfel condițiile pentru a justifica violența de la mitingul din 10 august 2018. Spre deosebire de alte dăți Rețeaua nu numai că n-a mai indicat nevoia unui caracter pașnic, dar mai mult a justificat violența prin caracterul dictatorial al regimului PSD-ALDE și instrumentele constituționale nu mai sînt eficiente și mai ales nu mai sînt justificate. De aici violențele declanșate chiar de pe la ora 15, susținute de unitățile militare din presă, dar atenție! fără a fi condamnate de protestatarii ziși pașnici. Aceste violențe au avut drept rol decisiv provocarea unei reacțiii violente din partea forțelor de ordine astfel încît mitingul să se soldeze cu un mort sau un grav rănit. Victima urma să fie prezentată imediat de mașinărie drept produsul regimului dictatorial represiv, drept victimă a reprimării de către regimul PSD a libertății de a demonstra. Prin asta urma să se creeze emoția de tip Colectiv menită a scoate în stradă sute de mii de oameni mîniați pe represiunea din partea Dictaturii. Deocamdată Mortul nu s-a ivit. Deocamdată. Pentru că în nebunia lui de a fi el vedeta Președinției Consiliului UE, Klaus Iohannis e în stare de orice. Iar slugile de la Servicii sînt, la rîndul lor, în stare de orice pentru a-i îndeplini ordinele.