Demisia lui George Maior de la conducerea SRI poate fi un bun prilej pentru a deschide o discuție de substanță despre ceea ce se întâmplă cu sistemul de securitate din România. Înainte de a pleca de la Cotroceni, fostul șef al statului, Traian Băsescu – persoana cea mai îndreptățită să știe ce se întâmplă în zona serviciilor speciale – a spus: „Este clar că serviciile s-au implicat în campanie.
Este clar că au fost lucruri în neregulă, în condițiile în care pe 10 septembrie 2014 am chemat șefii celor două servicii și prim-adjuncții lor și i-am atenționat să nu se implice în campania electorală”, a declarat Băsescu, referindu-se la candidatura fostului șef al SIE, Teodor Meleșcanu, la Președinție. Așa cum se întâmplă cu multe declarații aruncate în campanie, ceea ce a spus Băsescu la 30 octombrie 2014 s-a uitat. Personal, cred că afirmațiile fostului președinte erau corecte și este nevoie ca, după demisia lui Maior, să existe o discuție care să meargă dincolo de persoana celui care va conduce acest serviciu.
Prima problemă care trebuie rezolvată, pe termen relativ scurt, este cea a legislației numite Big Brother. Înțeleg ceea ce cer serviciile speciale – până la urmă, dacă se întâmplă ceva, nimeni nu le va oferi circumstanțe atenuante - dar pur și simplu solicitările lor va trebui să treacă de filtrul Curții Constituționale. De altfel, ministrul Justiției, Robert Cazanciuc – al cărui minister inițiază acest tip de legislație – a spus: „Pentru tot ceea ce înseamnă o intervenţie în viaţa de zi cu zi, e cu siguranţă nevoie de un mandat de la un judecător. Pentru a accesa, spre exemplu, date istorice, la care ANAF-ul are cu siguranţă acces, nu cred că e nevoie de o procedură specială pentru un magistrat. Cine poate mai mult, cu siguranţă poate şi mai puţin”. Vom vedea cum va reuși Cazanciuc să rezolve problemele sensibile din aceste legi, dar până la urmă va trebui să se adapteze deciziilor luate deja de CCR. Componența acestei instituții nu se va schimba prea repede, iar deciziile referitoare la legislația Big Brother au fost luate fie în unanimitate, fie cu o largă majoritate.
A doua problemă, care mi se pare cea mai serioasă, este cea a controlului civil asupra SRI și SIE. „Dacă am fi avut un control parlamentar corect, nu s-ar fi ajuns aici. Din păcate, controlul parlamentar este foarte slab. Aş îndrăzni să spun că pare că acest control este invers”, spunea tot Traian Băsescu, în octombrie 2014. Ceea ce spunea Băsescu era cunoscut de mulți ani: comisiile parlamentare de control sunt mai degrabă o interfață care asigură partea de relații publice, propaganda. Comisia SRI lucrează după un regulament desuet, de la începutul anilor 90, care, de exemplu, nu permite un control al operațiunilor în curs de desfășurare. Regulamentul comisiei SIE este și mai restrictiv. Dar ceea ce trebuie să facă partidele este să trimită în aceste structuri oameni fără pată, capabili să controleze niște instituții atât de dificile. Nu spun că politicienii trebuie să încalece SRI și SIE, ar fi foarte periculos, ci să exercite cu bună credință (da, există și așa ceva) ceea ce se numește „un control democratic” și, dacă se produc derapaje, să caute soluții instituționale pentru corectarea situației.
Ne puteți urmări și pe Google News
Abia a treia problemă este cea a numirii viitorului șef al SRI. Cred că ar fi o soluție ca Iohannis să găsească un om care să nu fie din PNL, după modelul instituit de Băsescu. Știu că dacă ne uităm la actuala majoritate, condusă de Victor Ponta, situația pare a fi fără speranță. Poate că undeva în eșalonul trei se pot găsi și în zona PSD sau a aliaților săi oameni pe profilul George Maior/ Mihai Răzvan Ungureanu, poate în Ministerul de Externe, poate în Ministerul Apărării, la nivelul secretarilor de stat, poate în alte zone. Este foarte important să nu existe suspiciunea că Iohannis a încălecat serviciile secrete. De câte ori Băsescu era confruntat cu această acuzație, avea contraargumentul că SRI era condus de un fost senator PSD. În orice caz, Klaus Iohannis va trebui să treacă prin votul Parlamentului persoanele pe care le va propune la SRI și SIE, deci va depinde de majoritatea lui Ponta. Traian Băsescu a reușit să-și promoveze oamenii chiar și în momentele în care relația cu Parlamentul era extrem de proastă – de exemplu în decembrie 2007, când Mihai Răzvan Ungureanu a fost confirmat la șefia SIE. În următoarele luni, Klaus Iohannis are de făcut trei numiri majore, care vor influența substanțial evoluția politică, dar mai ales lupta cu corupția: directorul SRI, directorul SIE și șeful DIICOT. Vom vedea cum va trece aceste teste.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
