Istoricul Alex Mihai Stoenescu, unul din cei mai reputați specialiști în istoria României, perioada 1989-1990, a realizat pentru evz.ro o analiză a interviului realizat de agenția Mediafax cu Ion Iliescu. Acesta a identificat punctele slabe ale versiunii fostului președinte al României. Titlul aparține redacției.

Cel puțin două teorii false

După o lungă absență, domnul Ion Iliescu a acordat recent un interviu. El nu poate fi scos din următorul context:

• Întocmirea Rechizitoriului Parchetelor Militare (care confirmă aproape total adevărul istoric prezentat de istoricii profesioniști și de unii gazetari importanți, de prin anii ’90 și până astăzi);
• presiunea asociațiilor revoluționare și a unor ONG-uri pentru stabilirea unui adevăr judiciar (vinovații pentru morții de după 22 decembrie 1989, ora 18.30);
• victoria în alegeri a domnului Klaus Iohannis, urmată de anumite declarații insistente în privința finalizării ”Dosarului Revoluției”.

Din păcate, chiar și în fața inculpării oficiale, domnul Ion Iliescu își menține opiniile teziste, demontate de mult ca false de către Istoriografie și, recent, de Rechizitoriul (aproape impecabil întocmit de magistratul Pitu și care, în afară de calitatea lui judiciară,  reabilitează și Justiția română după comportamentul neprofesionist, politizat și laș din decembrie 1989 și din primele două decenii de după).

Am reținut doar două afirmații ale domnului Iliescu:

1. Fenomenul terorist a fost ” acțiunea unui grup fidel lui Nicolae Ceaușescu”; „era un grup legat nemijlocit de Ceaușescu și care erau responsabili până la moarte de viața lui Ceaușescu și ăștia s-au menținut pe pozițiile lor și asta a și creat aceste elemente de ciocniri, în primă fază”,

2. ”S-a văzut că după dispariția lui Ceaușescu, acțiunile teroriste au încetat”.

Ambele teorii se dovedesc false, atât în fața probelor istorice, cât și în fața probelor judiciare.

1.     ”Grup legat nemijlocit de Ceaușescu” a fost cel politic, al membrilor CPEx, care a fost condamnat pentru deciziile politice cu efect infracțional.

”Responsabili până la moarte de viața lui Ceaușescu” erau cei doi ofițeri-gardă personală  de la Direcția V a Securității, dar care i-au însoțit până la arestarea lor de la Târgoviște, și n-au tras niciun foc, au fost inculpați, judecați și achitați.

În ce privește Direcția a V-a Securității, probele istorice și judiciare arată că, imediat ce elicopterul cu care a fost evacuat Ceaușescu din sediul CC al PCR și a aterizat la Snagov, a ordonat (Gen. Iulian Vlad, gen. Neagoe, gen. Ghiță) șefului dispozitivului de pază de acolo să înconjoare vila și să îi rețină pe cei doi.

Ceaușescu, observând pe fereastră apropierea grupelor de militari,  îl convinge pe pilotul Maluțan să-l ducă în jud. Dâmbovița. Unde erau ”responsabilii până la moarte de viața lui Ceaușescu”, când acesta este abandonat pe câmp, face autostopul cu mașini de ocazie, este plimbat de mașina radar a Miliției și bântuie prin clădiri din preajma și de la periferia Târgoviștei?

Poate se referă la atacarea cu un ARO de către echipa lui Trosca a dispozitivului de luptă blindat al MApN, format din 80 de tancuri!

2.     Ideea că, după execuția lui Ceaușescu, fenomenul terorist, adică ”lupta fidelilor lui Ceaușescu”, a încetat, fiindcă a fost executat, este dovedită deja ca falsă, atât de probele istorice, cât și de cele judiciare.

Tragerile cu arme de foc (e adevărat, mai reduse) au continuat și în noaptea de 25 spre 26 decembrie 1989 și în ziua de 26 decembrie, fiind consemnate în Rapoartele MApN, MI, ale Curții Supreme de Justiție și ale Comisiilor parlamentare de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989.

Raportul Curții Supreme de Justiție arată însă că au fost deschideri ale focului accidentale și incidentale (militari și civili care au vrut să folosească muniția prin trageri în aer; descărcarea magaziei pistoletului înainte de predare etc.).

Dar această situație a fost folosită de autoritățile provizorii (Ion Iliescu și alții) pentru întreținerea psihozei teroriștilor. După 25 decembrie 1989, autorități instalate la Putere declară că ”teroriștii-securiști se retrag în luptă spre Iugoslavia sau că își continuă rezistența în munți”.

Chiar și la 3 ianuarie 1990, noul șef al MStM, gen. Vasile Ionel, declară internațional că teroriștii se regrupează în Carpați: „Şeful Marelui Stat Major, generalul Vasile Ionel, a indicat ieri că armata controlează totalmente situaţia, inclusiv în sectorul Carpaţilor, unde s-au refugiat ultimii fideli ai fostului dictator”(Le Figaro, nr. 14108, 4 ianuarie 1990, p. 4).

Domnul Ion Iliescu nu explică nici existența documentului oficial COMUNICAT din 25 decembrie 1989 al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 25 decembrie 1989, emis de domnia sa după execuția cuplului Ceaușescu și citit la Televiziune de domnul Virgil Măgureanu, în care   se cerea ”o încetare completă şi imediată a focului pe întreg teritoriul ţării” și pe care dnul Ion Iliescu l-a comentat imediat: ”Ţinînd seama de fenomenele grave care se produc în societatea noastră - rezultat al vidului de putere care s-a creat prin răsturnarea dictaturii şi al actelor teroriste care au continuat - deşi, precum vedeţi, sînt în slăbire ...”.

Au continuat ”actele teroriste”, motiv pentru care s-a emis un document oficial cu statut de Lege Marțială (potrivit doctrinei Dreptului constituțional, prof.univ.dr.  Cristian Ionescu) sau au încetat prin execuția lui Ceaușescu?

Printr-un Comunicat din 27 decembrie 1989, Consiliul Frontului Salvării Naţionale afirma că acțiunile teroriste continuă și anunţa înfiinţarea „tribunalelor militare extraordinare”, care „vor judeca toate cazurile de acte teroriste”.

La punctul 2 al Comunicatului se hotăra că „judecarea va urma o procedură de urgenţă, iar executarea sentinţelor se va face imediat” (Monitorul Oficial, Anul I, nr.5, miercuri, 27 decembrie 1989, p.1).  Se acorda un termen-limită – 28 decembrie, ora 17.00 – pentru depunerea armelor.

Acte teroriste în 27 decembrie 1989? Cine erau ăștia, nu ne-a spus președintele a trei mandate, timp de 11 ani, nu ne-a spus nici între 2004 și 2016 și nu ne spune nici astăzi.

Rechizitoriul Parchetelor Militare precizează clar răspunderea domnului Iliescu: Conduita concretă manifestată de Iliescu Ion, începând cu orele 16:00 ale zilei de 22 decembrie 1989, demonstrează asumarea de către acesta a prerogativelor puterii în stat.

Prin toate apariţiile televizate a apărut în postura de lider. Comunicatele CFSN au fost semnate în calitate de preşedinte al acestei formaţiuni. A semnat acte normative ce vizau toate domeniile de activitate, a abrogat legi, a instituit Tribunalul Militar Excepţional privind judecarea cuplului prezidenţial Ceauşescu, a instituit tribunale militare excepţionale pe întregul teritoriu al României, l-a impus pe gl. mr. (r.) Militaru Nicolae în funcţia de ministru al apărării, l-a schimbat din funcţie pe gl. lt. Guşă Ştefan, a semnat decretele de reactivare a mai multor generali etc.

Fiecare cetățean (civil, militar, jurnalist, comentator, om de cultură, istoric) are dreptul să se întrebe:

Au existat cu adevărat teroriștii ”fideli lui Ceaușescu până la moarte” sau a fost o psihoză și o diversiune (simulată și activă) provocată și/sau întreținută de noua Putere?