Lansarea de către Iran a mai bine de o duzină de rachete împotriva forțelor americane din Irak, miercuri, a survenit după ani de pregătiri ale Teheranului pentru o confruntare cu super-puterea inamică.

Iranul are 500.000 de persoane în armata activă, dintre care 125.000 sunt membri ai gărzilor revoluționare de elită, potrivit unui raport dat publicității anul trecut de Institutul Internațional pentru Studii Strategice.

Însă sancțiunile și interdicțiile privind importurile de arme au făcut dificile pentru Iran dezvoltarea și cumpărarea de armament mai sofisticat.

Războiul „asimetric”

Pentru a compensa dezechilibrul, Iranul a dezvoltat răspunsuri „asimetrice” – rachete balistice, drone și o rețea de aliați în Irak, Siria, Yemen, Liban etc.

Scopul este de a avea capacitatea să dea lovituri puternice fără a se implica într-un conflict deschis.

„Din punct de vedere militar, ar fi zdrobiți total”, a declarat un fost comandant militar britanic pentru Reuters, dorind să-și păstreze anonimatul.

„Armata lor convențională este foarte împuținată, destul de învechită și destul de depășită. Și-au cheltuit toți banii pe capacități de atac asimetrice. Din acest punct de vedere, sunt bine pregătiți.”

Pe ce se bazează Iranul

Până miercuri, această strategie a descurajat un conflict direct cu Statele Unite, deși tensiunile au crescut exponențial de când Washingtonul a ieșit din acordul nuclear cu Iranul.

Teheranul a construit cea mai mare rezervă de rachete balistice din Orientul Mijlociu. Unele se bazează pe sistemul sovietic Scud, cele mai vechi și mai utilizate, cu o rază de minimum 750 de km.

Altele se bazează pe modelul nord-coreean No Dong și pot atinge ținte la 2000 de km distanță, adică în Israel sau în sud-estul Europei.

Dotările Gardienilor Revoluției

Gardienii Revoluției dețin o flotă de vedete și de mini-submarine înarmate pe care le pot desfășura împotriva navelor militare americane sau a petrolierelor comerciale, pentru a perturba traficul cu țiței în Golf.

„Dacă vă uitați la nave, la tancuri, la avioanele de luptă, Iranul pare foarte slab. Dar dacă priviți la rachetele anti-navă, la rachetele balistice, la drone și altele asemenea, atunci pare mult mai puternic”, declară Jeremy Binnie, redactor la Jane’s Defense.

Flota de drone iraniană poate fi folosită la supraveghere dar și la aruncarea de încărcături explozibile.

„Iranul nu are nevoie în Golful Persic de nave mari, fregate sau distrugătoare. Vedetele rapide, canonierele și rachetele pot fi suficiente”, a declarat Hossein Aryan, analist militar care a fost timp de 18 ani ofițer în armata iraniană.