Sfântul Nicodim Aghioritul s-a născut în anul 1749 în orasul Naxos, situat în sud-estul arhipelagului Ciclade din Marea Egee.

Numele său, până la intrarea în monahism, a fost Nicolae Kallivurtzis.

La vârsta de 16 ani este trimis la Smirna, pentru studii. Sub îndrumarea dascălului Ierotei, învață latina și franceză, îi studiază pe Sfinții Părinți, aghiografia și canoanele sfinte.

După terminarea studiilor, în 1770, tânărul Nicolae se întoarce la Naxos, unde mitropolitul Antimos îl angajează ca secretar.

La 26 de ani, după mai multe vizite la Athos, intră în monahism, la Mănăstirea Dionisiu. După doi ani, este tuns rasofor și primeste numele de Nicodim.

Episcopul Macarie al Corintului îi cere să corecteaze și să pregătească pentru tipar Filocalia. Aceasta este tiparită în anul 1782, la Veneția, cuprinzând 36 de autori patristici și acoperind o perioadă de 11 secole: IV-XV.

Tot la cererea lui Macarie revizuieste Everghetinosul și Despre Împărtășania necontenită.

Dorins să se dedice rugăciunii în liniște, Sfântul Nicodim Aghioritul părăsește Mănăstirea Dionisiu și se retrage într-o chilie aproape de Karies.

Dorește să intre în obștea Cuviosului Paisie Velicikovski pentru a învăța trăirea isihastă, dar nu reușește să ajungă în Moldova din cauza unei furtuni.

Înțelege din acestă întâmplare că Dumnezeu are alt plan cu el și merge sî viețuiască într-o chilie din Capsala, din zona pustnicească dintre Karies și Mănăstirea Pantocrator, unde copiază numeroase manuscrise.

Se retrage apoi, în anul 1782, într-o insulă aproape pustie lângă Eubeea.

Aici, la cererea vărului său, Episcopul Ierotei din Euripos, Sfântul Nicodim scrie Manualul sfaturilor bune sau Paza celor cinci simțuri, care învață cum se poate dezrobi mintea (nous) de înlănțuirea plăcerilor simțurilor, pentru a-i permite înălțarea prin rugăciunea inimii la cugetările duhovnicești ale contemplației.

Revine în Sfântul Munte și i se încredințeaza traducerea și editarea operelor complete ale Sfîntului Simeon Noul Teolog.

Redactează și un Îndreptar de spovedanie, care este folosit regulat în Biserica Greacă de azi.

Sfântul Nicodim publică, de asemenea, două opere adaptate după vestitele cărți duhovnicesti din Apus, Războiul nevăzut de Lorenzo Scuppoli (1589) și Deprinderi duhovnicești, care au cunoscut până în zilele noastre un mare ecou.

Ieromonahul Agapie din Peloponez îi propune Sfântului Nicodim să traducă o antologie a Sfintelor Canoane. După doi ani de muncă termină această operă, numind-o Pidalion.

Lucrarea este editată prima oară la Leipzig, în anul 1800. În românește apare tradusă în anul 1844, la Mănăstirea Neamț.

Sfântul Nicodim corectează și pregătește pentru tipar scrierile complete ale Sfântului Grigorie Palama, însa lucrarea este distrusă la Viena de austrieci, care căutau mesaje de propagandă ale lui Napoleon Bonaparte către greci.

Trece la cele veșnice pe 14 iulie 1809 și este canonizat pe 31 mai 1955.