Constantin Chiriac, directorul festivalului şi al Teatrului Naţional „Radu Stanca” din Sibiu anunţă, într-un interviu EVZ, „cel mai important festival anual de teatru din România”, care se va desfăşura între 28 mai – 7 iunie. Celebrul regizor Silviu Purcărete va fi prezent, la Sibiu, cu trei montări: „Faust”, „Metamorfoze” şi „Uriaşii munţilor, dar vor fi reprezentate şi alte spectacole excepţionale din străinătate, printre care „Livada cu vişini” şi „Studiu asupra Medeei”.

Teatru, dans şi muzică, expoziţii şi conferinţe în sălile de teatru, în Piaţa Mare, la Cetatea Cisnădioara sau în săli de sport: Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, ediţia a XVI-a, 28 mai – 7 iunie.

Constantin Chiriac, directorul festivalului şi al Teatrului Naţional „Radu Stanca” din Sibiu povesteşte, într-un interviu EVZ, despre „cel mai important festival anual de teatru şi de artele spectacolului din România şi al treilea ca amploare şi importanţă din lume”, cu participanţi din 70 de ţări, 350 de evenimente ce se desfăşoară timp de unsprezece zile în 40 de spaţii de joc.

EVZ: Tema acestei ediţii a festivalului este „InOvaţii”. De ce această alegere? Constantin Chiriac: În primul rând, pentru că e Anul European al Creativităţii şi Inovaţiei. În acelaşi timp, e un an de criză, un an de încercare, un an în care de multe ori criza e în capul nostru, pentru că sunt multe domenii în care criza încă nu şi-a arătat colţii.   E un studiu care s-a făcut în Franţa şi în Marea Britanie - din august până acum numărul spectatorilor a crescut la spectacolele vivante cu 18 la sută. Deci, practic, există un astfel de exemplu, cum şi la nivelul Sibiului ştiţi bine că noi avem biletele vândute la fiecare spectacol. Deci, din punct de vedere al spectatorului, nu e nici pe departe un moment de criză, dimpotrivă, am putea spune că e un moment de graţie.   În astfel de momente, de încercare, bineînţeles că întotdeauna trebuie să inovăm, să căutăm soluţii. În acelaşi timp, aţi văzut că am făcut o asociere între ceea ce înseamnă inovaţia ca mecanism al noului, dar şi combinaţia cu ovaţia, pentru că ovaţia înseamnă confirmarea, succesul, validarea publicului, a criticii, a tot ceea ce înseamnă recunoaştere naţională, internaţională... De multe ori, inovaţia înseamnă chiar ovaţie de la început, de multe ori e un chin lung până ajungi la acea ovaţie. Din cauza aceasta am făcut acel dialog în cadrul aceluiaşi cuvânt.

„Nu ai cum să faci numai din ban public un festival”

Festivalul Naţional de Teatru din Bucureşti este în pericol, se tot discută în aceste zile. Cum totuşi de Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu e ocolit de acest pericol? Festivalul Naţional de Teatru este în pericol de foarte mult timp, de când s-a constituit. Pentru că nu este un festival independent. Nu este o structură de sine stătătoare. Nu s-a dorit acest lucru. Dacă la început, când nu eram la putere – vorbesc de zona UNITER-ului – s-a bătut această monedă, în clipa în care a existat şi pârghia de a se constitui totuşi un festival independent, nu s-a dorit.

Este normal să fie o zonă de criză în clipa în care nu naşti o structură de sine stătătoare, care să aibă un concept... Chiar dacă încredinţezi pe trei ani unui selecţioner posibilitatea de a aduce nişte spectacole, eu mă îndoiesc că acel selecţioner are şi libertatea financiară, puterea de a hotărî, de a-şi constitui o echipă şi aşa mai departe.

În acelaşi timp, neexistând o structură independentă, cel care gândeşte trebuie să şi administreze... Ei se bazează foarte mult pe banul public. Festivalul înseamnă cam 80-90 la sută ban public, ceea ce e nesănătos. Nu ai cum să faci numai din ban public un festival.

Să spunem atunci cum stau lucrurile la Sibiu. Comparaţia cu festivalul de la Sibiu ar fi deplasată. Ei au mult mai mulţi bani decât Sibiul, este o anormalitate. Mă voi adresa ministrului Culturii, să punctez acest lucru. Pentru că, totuşi, Festivalul Naţional de Teatru are în jur de 30-40 de spectacole pe care le prezintă pe parcursul a zece zile. Ştiţi bine că la Sibiu sunt şi treizeci de evenimente într-o zi. Deci proporţia este absolut – cel puţin mie mi se pare - aberantă. Adică, în clipa asta Festivalul Naţional are un milion şi jumătate; eu am garantat numai un milion.

Şi din ce alte surse îşi adună festivalul de la Sibiu bugetul? Din inteligenţă, din parteneriate, din credibilitate, din valoare, din proiecte dezvoltate pe termen lung, pentru că nimic nu se naşte peste noapte.

Am observat că programul este deja disponibil pe site-ul festivalului, www.sibfest.ro. Am remarcat momentele speciale din deschidere şi din încheiere: „Metamorfozele” lui Silviu Purcărete, încă din prima seară, iar la final un eveniment de marcă realizat cu partenerii din Japonia. Între acestea, o abundenţă de evenimente. Dacă aţi invita un prieten la festival, ce recomandări i-aţi face? Vă daţi seama că îmi e foarte greu să spun vedeţi cutare sau cutare spectacol. În general, după cum bine ştiţi, în fiecare zonă am invitat excelenţe. Este un festival de artele spectacolului, de mult nu mai este doar un festival de teatru. Brandul l-am păstrat, pentru că pe el am drepturi de autor şi nu pot să schimb această titulatură. Dar, după cum vedeţi, sunt de la spectacole excepţionale de teatru-dans, de flamenco, apoi bineînţeles că o zonă foarte importantă este zona străzii, unde gândesc întotdeauna pentru comunitate, pentru turişti, toţi cei care sunt oaspeţii festivalului...

Zonele indoor sunt nişte zone privilegiate, unde poţi să primeşti până la maximum 700-800 de spectatori. Pe când zona outdoor, care a dat şi credibilitate oraşului şi festivalului, şi care a crescut în timp standardul cultural al comunităţii este zona pe care eu m-am bazat şi mă bazez foarte mult. Şi e o zonă care costă foarte mult. Dar am ţinut ca ea să meargă mai departe. Aţi văzut că seară de seară avem câteva spectacole de stradă. Avem în fiecare seară, şi mai ales în weekend-uri, concerte.   Avem de asemenea pirotehnia, care e atât de atractivă. Avem spectacolele de teatru-dans, în zona excelenţei, realmente. Iar în zona teatrului aţi văzut că sunt numele grele ale teatrului românesc şi european.

O să vă rog să spuneţi câteva, pentru cititori. Zholdak soseşte la Sibiu, Purcărete va avea încă o premieră în afară de „Metamorfozele” (în festival se vor juca „Faust”, „Metamorfozele” şi „Uriaşii munţilor”, n.r.). E vorba de nume foarte importante care vin la Sibiu, spectacole care poposesc foarte rar pe la noi, sunt companii care se aduc cu maximum de efort şi sunt lucruri pe care le antamăm cu foarte mult timp înainte.

Vă dau un exemplu, anul viitor vom aduce Odin Teatret din Danemarca, pe care îl vom prezenta într-un loc de excelenţă. Lucrăm de patru ani să îi aducem. Amintiţi-vă că am adus anul trecut un spectacol mic („Salt” după Antonio Tabucchi, regia Eugenio Barba, n.r.).

Ei bine, anul viitor va fi un moment în care vom aduce patru spectacole; nemaivorbind de expoziţia excepţională Centrul Kantor, care vine la Sibiu cu tot ce au. Acest autor cu totul şi cu totul nemaipomenit, Kantor, a fost părintele teatrului experimental într-o perioadă atât de dificilă, în perioada comunistă. Ei bine, polonezii s-au îngrijit şi au făcut un centru excepţional Kantor, care a considerat că e important să vină inclusiv cu decoruri, cu toate spectacolele lui Kantor, care vor fi difuzate în timpul festivalului în aceste expoziţii. Este un moment extraordinar al festivalului.

Ce ne puteţi spune despre spectacolul din seara de închidere realizat în parteneriat cu Japonia („3G Project”)? Este un moment la care ţin foarte mult, pentru că aşa cum am obişnuit publicul din Sibiu, din Japonia, unde am o relaţie privilegiată şi parteneri speciali, am reuşit iată din nou să aduc o zonă de patrimoniu. Va fi cel mai important actor de teatru nou (Akira Shigeyama, n.r.), care este de asemenea considerat patrimoniu naţional, ca şi Kanzaburo Nakamura (prezent anul trecut la Sibiu cu teatrul kabuki, n.r.), este sub protecţia împăratului.   Şi împreună cu un producător din Japonia am gândit acest spectacol în închiderea festivalului, ca un dialog al culturilor atât de puternice, cum este teatrul nou, cum este commedia dell’arte din Italia, de acolo venind cel mai important actor de commedia dell’arte, şi zona circului, reprezentată de Dmitri, unul din cei mai buni artişti ai circului din lume. Ei vor fi împreună trei monştri sacri care, sincer să fiu, nu ştiu ce vor face. S-ar putea să îşi spună de o sută de ori „Bună ziua” şi sunt convins că va fi un spectacol foarte interesant.

În acelaşi timp, în acest fel am făcut o reverenţă Japoniei, pentru că ei sărbătoresc Dunărea anul acesta şi cu acest spectacol vom inaugura Anul Dunării – în 9 iunie, imediat după festival la Centrul Cultural Cetate, la Mircea Dinescu, iar acest spectacol va pleca într-un turneu prin ţările care sărbătoresc Dunărea, e vorba de Bulgaria, Serbia, Ungaria, Austria, iar ultimul popas va fi la Linz, Capitală Culturală Europeană. Este cadoul pe care eu, festivalul, Sibiul, Capitala Culturală Europeană din 2007 îl face cadou Capitalei Culturale Europene de la Linz.

Conferinţe cu celebrităţi

Aş vrea să ne vorbiţi şi despre invitaţii conferinţelor din acest an. Sunt multe personalităţi care vor conferenţia. În primul rând, tradiţia pe care am impus-o, de a-l avea pe George Banu la conferinţele atât de importante şi interesante. El este probabil unul dintre cei mai importanţi oameni de teatru din Europa şi din lume în clipa asta, asociat la marile nume ale regizorilor, ale criticilor, ale întâmplărilor festivaliere din Franţa şi din lume.

Vom produce cu el o carte foarte importantă, despre repetiţie, în care vor fi mărturiile celor mai importante personalităţi din lumea regiei, pornind de la Peter Brook ajungând astăzi la regizori care poposesc la Sibiu. Vorbesc de Silviu Purcărete, de Andrei Şerban, de Andriy Zholdak şi de Gabor Tompa. Deci ei sunt ultimele contribuţii la această carte. Iar George Banu va face o conferinţă pe această temă. De asemenea, va fi Mircea Dinescu, va fi o prezentare a „Alternativelor teatrale”, care e o publicaţie foarte importantă, veche de treizeci de ani, care vine de la Bruxelles.

De asemenea, o altă prezentare foarte importantă a lui Mike Phillips, una dintre personalităţile foarte importante a Marii Britanii, unul dintre specialiştii cei mai importanţi de la Tate, autor de romane, de librete de operă, de teatru. Sunt multe conferinţe şi vom avea un spaţiu important nou anul acesta, la Habitus, un spaţiu la care ţin foarte mult.

Pentru programul festivalului şi informaţii de ultimă oră, inclusiv legate de achiziţionarea online a biletelor, consultaţi www.sibfest.ro.

Recomandările EVZ

• JOI, 28 mai- Metamorfoze, după Ovidiu, regia Silviu Purcărete (Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu, Centre Culturel de Rencontre Abbaye de Neumünster & Theâtre d'Esch-sur-Alzette, Luxemburg)
• VINERI, 29 mai- Livada de vişini(foto), de Anton Cehov, regia Eimuntas Nekrosius, produs de Zeinab Seid-Zade (International Stanislavsky Foundation, Rusia & Theatre "Meno Fortas", Lituania) 
• SÂMBĂTĂ, 30 mai- Hamletmachine, de Heiner Müller, un spectacol de Dragoş Galoţiu (Teatrul Odeon)
• DUMINICĂ, 31 mai- Coconi, de Pascualito & Sylvia Will, regia Pascualito (Treteaux du coeur volant, Franţa)
• LUNI, 1 mai- Titus Andronicus, de William Shakespeare, regia Masahiro Yasuda (Yamanote Jijosha, Japonia)
• MARŢI, 2 iunie- Doamna cu căţelul, de Anton Cehov, regia Levan Tsuladze (Kote Marjanishvili State Drama Theatre, Georgia)
• MIERCURI, 3 iunie- Studiu asupra Medeei, după Euripide, regia Antonio Latella (Teatro Stabile dell’Umbria, Italia)
• JOI, 4 iunie- Omul Pernă, de Martin McDonagh, regia Radu Afrim (Teatrul Dramatic „Maria Filotti” Brăila)- Woyzeck de Georg Büchner, regia Andriy Zholdak (Agency Culture-Europe, Ucraina)
• VINERI, 5 iunie- Cerşetorul, de Bertolt Brecht, regia Yoshinari Asano (Tokyo Acting Troupe KAZE, Japonia)- Caii la fereastră de Matei Vişniec, regia Radu Alexandru Nica (The Trap Door Theatre, SUA / România)
• SÂMBĂTĂ, 6 iunie- Uriaşii munţilor, de Luigi Pirandello, regia Silviu Purcărete (Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi)
• DUMINICĂ, 7 iunie- 3G PROJECT, regia Alessandro Marchetti, Akira Shigeyama (Miho Project, Japonia)