Chloé Jafé, o tânără femeie din Franţa, este cea care a vorbit cu jurnaliştii BBC despre experienţa ce i-a marcat existenţa şi pe care, aşa cum a spus, şi-a dorit-o dintotdeauna, simţind că dacă nu va reuşi ce şi-a propus va trăi toată viaţa cu un mare gol interior.

În 2013, când era hostess la un bar din Tokyo (capitala Japoniei), Chloé Jafé a reuşit în sfârşit să-l întâlnească pe unul dintre liderii Yakuza. Culmea, l-a întâlnit când îşi pierduse orice speranţă şi poate că acesta a fost şi testul pentru ea. Perseverenţa este un diamant foarte apreciat în interiorul organizaţiei. Scopul femeii fotograf? Realizarea unui documentar foto cu soţiile capilor şi membrilor Yakuza. A celor mai importanţi pe scara ierarhică, desigur. Odată acceptată, aventura ei în interiorul tenebroasei lumi interlope japoneze a durat 6 ani.

Îţi dau viaţa mea

Aşa s-a numit documentarul care simboliza un alt diamant la mare preţ în Yakuza. Cum a ajuns Chloé Jafé să-şi dorească un asemenea proiect artistic provocator, inedit, pasionant, dar şi foarte, foarte periculos pentru viaţa ei? După cum a explicat în filmarea realizată de BBC Reel, în Japonia, sindicatele organizate ale crimei au rădăcini adânci în afacerile şi cultura locală. Totuşi, detaliile despre femeile care trăiesc în jurul acestor capi mafioţi, indiferent că vorbim despre soţii, fiice sau amante, apar foarte, foarte rar în prim-plan. Lipsa acestor cunoştinţe despre cele care stau lângă unii dintre cei mai influenţi oameni din Japonia a făcut-o pe femeia fotograf să vrea să fie prima care sparge tiparele.

Un Yakuza nu poate fi femeie

Dar nu i-a fost deloc uşor! „Prin definiţie, un Yakuza nu poate fi femeie. Dacă eşti un Yakuza, atunci eşti un bărbat. Femeile au un rol foarte ambiguu şi interesant”, a spus Chloé, care un timp a lucrat ca hostess chiar la unul dintre multele localuri controlate de Yakuza. „Este o zonă gri, mai ales că fetele care sunt hostess sunt uneori fie soţii, fie amante, dar asta nu înseamnă că toate femeile care lucrează în astfel de baruri lucrează pentru Yakuza. Practic, eşti doar ceva pe care ei îl pot folosi pentru a face bani.” Cu o japoneză fluentă, Jafé s-a chinuit să obţină accesul într-o familie Yakuza, realizând cu uşurinţă că nu va putea niciodată să cunoască o femeie din această zonă dacă nu întâlneşte un boss. „Femeile nu ajung să decidă dacă vor sau nu să fie fotografiate. Asta trebuie să vină de la soţ.”

Boss-ul întâlnit la „matsuri”

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE