În octombrie 1974 Marea Adunare Națională adopta Legea nr. 58/29.10.1974, care a devenit cunoscută sub denumirea de legea sistematizării. Oficial planul era ca oamenii din mediul rural să se bucure de toate avantajele epocii modern. Practic legea urmărea demolarea a peste 2 milioane de gospodării țărănești pentru a câștiga mai mult teren pentru agricultură.

 “Sistematizarea” este numele atribuit programului inițiat de Nicolae Ceaușescu în 1974, cu scopul de a urbaniza, reorganiza și uniformiza localitățile urbane și rurale. În acest scop, Marea Adunare Națională a adoptat Legea nr.58/29-10-1974 "privind sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale". Ideea nu era nouă, ea fiind discutată încă din anii 50 în ședințele comuniștilor. În practică programul a constat în demolarea parțială sau totală a satelor și orașelor în configurația lor de până la acea dată, și reconstruirea după principii comuniste de "dezvoltare socială multilaterală" a României.

Acest lucru era reglementat la punctul 13 al legii care specifica: “Pentru centrele de comună, schițele de sistematizare vor stabili dotările social- culturale necesare tuturor locuitorilor din comună, iar pentru celelalte sate componente ale comunei se vor prevedea numai acele dotări legate de satisfacerea nevoilor curente ale populației. În centrul civic al centrelor de comună se vor amplasa sediul politico- administrativ, unități culturale, de învățămînt și ocrotirea sănătății, de prestări de servicii și comerciale, precum și locuințe. Se va avea în vedere ca dotările care au funcțiuni înrudite să fie grupate într- o singură clădire sau într-un număr restrîns de clădiri, cu mai multe niveluri, cu aspect reprezentativ; astfel, cele cu funcțiuni politico-administrative și economice să fie grupate pe cît posibil într-o singură clădire, urmărindu-se ca în asemenea clădiri să se asigure și locuințe pentru anumite categorii de personal al unităților respective. Sistematizarea localităților rurale trebuie să contribuie la ridicarea economică, socială și culturală a satelor, la îmbunătățirea generală a condițiilor de trai ale țărănimii, la apropierea treptată a vieții satelor de aceea a orașelor”

Cum au transformat comuniștii comunele în orașe

Sistematizarea a început ca un program de relocare a țăranilor din mediul rural. Planul inițial țintea să ofere mediului rural toate avantajele epocii moderne. Punctul 12 al legii decreta: “Gospodăriile situate în afara perimetrelor construibile ale municipiilor și orașelor se vor muta treptat în perimetrul construibil al acestor localități potrivit unor programe pe termen lung stabilite de comitetele executive ale consiliilor populare municipale sau orășenești”.  

Efectul acestui punct din lege a fost că orașele s-au confruntat cu o afluență puternică de țărani iar sute de sate erau în procesul de a fi transformate în orașe, prin construirea de școli, spitale, blocuri și industrie.

Punctul 15 din lege reglementa transformare comunelor în orașe: “Prin sistematizare se va urmări ca localitățile rurale cu cele mai bune condiții de dezvoltare să fie transformate, în următorii 15- 20 de ani, în centre economice și sociale cu caracter urban. La stabilirea acestora se va ține seama de resursele materiale și umane, poziția față de localitățile din zonă de influență și accesul la căile de comunicație, precum și de situația fondului construit existent. Localitățile care vor deveni centre economice și sociale cu caracter urban se aprobă prin lege”. Practic până în 1990 numărul de orașe trebuia dublat.

Satele mici, transformate în teren agricol

Aceeași lege, la articolul 14, reglementa și dispariția satelor mici: “În cadrul acțiunii de sistematizare se va urmări gruparea gospodăriilor din satele mici și dispersate în satele care au perspecvtivă de dezvoltare și care vor fi stabilite prin lege și aprobate o dată cu perimetrele construibile. Propunerile pentru delimitarea perimetrelor construibile se vor face cu consultarea largă a cetățenilor din localitățile respective. În satele mici și dispersate ce se vor stabili odată cu aprobarea prin lege a perimetrelor construibile ale localităților se interzice să se contruiască clădiri noi. Comitetele executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București vor stabili programe pe termen lung pentru mutarea treptată a gospodăriilor din satele în care este interzis să se mai construiască clădiri noi, precum și a celor rămase în afara perimetrelor construibile ale satelor cu perspectivă de dezvoltare”.

Europa Liberă declanșează operațiunea de salvarea a satelor românești

Deși adoptată în octombrie 1974, legea a fost aplicată foarte greoi, așa că în anii 80 Ceaușescu a readus-o în discuție. La plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român din 23-24 iunie 1986 s-a decis accelerarea procesului de sistematizare rurală derulat până atunci cu încetinitorul. Într-un raport al vremii se propunea desfiinţarea a 3.931 sate din cele 13.123 existente, ceea ce ar fi însemnat punerea la pământ a peste 2 milioane de gospodării ţărăneşti din totalul de circa 6,6 milioane.

Uriaşul plan de demolare şi de strămutare a populaţiei era aprobat de însuşi secretarul general al PCR, Nicolae Ceauşescu. Potrivit acestuia, până în anul 2000 România urma să aibă 2.000 comune, iar numărul satelor să fie redus la aproximativ 5-6.000. Dat fiind caracterul dictatorial al regimului, singura opoziţie a fost exprimată mai mult în exil, prin intermediul Radio Europa Liberă, ceea ce a dus în Occident la naşterea aşa-numitei Operaţiuni de salvare Villages Roumaines (Satele Româneşti), prin care diaspora a reunit personalităţi europene care să influenţeze stoparea monstruosului plan ce ar fi distrus vechea civilizaţie rurală românească.