În timp ce planeta dă în clocot, unii fac lucruri mici. Normale. Pe ici pe colo chiar corecte. Cu iz de cotidian liniștit. Ca atunci când îți scoteai câinele chiar dacă națiunea intrase în stare de urgență. Și-n ditai pandemie. Însă era prevăzut în lege, așa cum era prevăzut și joggingul. Mens sana in corpore sano.

Că frumusețea vieții stă în lucruri simple. Cum spune o reclamă la nu știu ce naiba produs. De parcă ar mai conta în noianul de clipuri publicitare imbecile. Important e că o minte sănătoasă  stă numai într-un corp sănătos.

Revenind la făcătorii de normalitate și la creatorii de corectitudine, trebuie să vă spun că ei merită admirație. Au psihicul tare frate! Asta îmi amintește de vreo două povești absolut reale, luate direct de la sursă. 

Prin 89 un milițian călare pe o motoretă, deplasându-se prin comunele din Călărași, om de meserie cu legea în sânge, școlit corespunzător, deloc anticomunist și fără să simtă că țara clocotește a revolucion, a trecut necorespunzător printr-o intersecție. Lăsând la o parte faptul că nu era nici dracu’ pe vremea aia pe drumurile comunale, omul nostru a realizat că a încălcat flagrant regulile de circulație.

S-a autosesizat rapid, a frânat motoreta, a tras pe dreapta și-a trecut în revistă contravenția. Nu s-a asigurat când a intrat în intersecție, n-a semnalizat și nu mai știu ce minunea lumii a comis. A băgat mâna la piept, a scos carnetul cu procese verbale completându-l corespunzător. Milițianul și-a dat amendă. Sieși. Înțelegeți? Și să nu pară că s-a favorizat în vreun fel și-a aplicat maximum de la articolul încălcat. Mândrie. Lipsă de prejudecată. Stimă de sine. El a constatat. El s-a autosancționat. Amuzant și corect în egală măsură. Aproape înălțător și numai bun de pus coroniță.

La câțiva ani buni după ce-am devenit capitaliști, prin pragul anilor 2000, de data asta un politist de generație nouă, de la rutieră mi-a povestit într-o zi, în fața unei cafele, cum l-a amendat  pe tac’su. În trafic. Ăsta era din Giurgiu.  L-a văzut de departe pe babac. Dacia roșie și veche. Stil inconfundabil de condus. Un soi de vitezomanul Gică. Ăla de avea mașină mică, roșie ca focul să-i surâdă norocul. Depășise viteza regulamentară cu vreo 35 peste. Cică a râs să moară cât timp i-a scris amenda lui tăticu. Fața bătrânului făcea toți banii, m-a asigurat omul legii. Și nici măcar nu era tată vitreg. Și nici n-a simțit clocotul lumii în prag de apocalipsă. De sfarșitul lumii care trebuia să vină. Și n-a mai venit.

Profesionist imbatabil. Legist, cum spuneau bătrânii. Corect până în măduva oaselor. Este?

Și, ieri, în timp ce lumea clocotea bulucindu-se să se retragă de pe listele de vaccinare cu Astra Zeneca, după ce s-au bulucit să se înscrie, unii apelând la consacratele metode românești neortodoxe, în timp ce țărișoara se pregătește de intrat din nou în scenariul roșu, îmi cad ochii pe o știre. D-aia mică, măruntă. Insipid de normală. Aproape că mi-a venit inima la loc. Uite mă că se poate! Uite mă cum redevenim mândri! Am retrăit sentimentul de demnitate pe care l-am simțit când milițianul s-a autoamendat iar polițistul l-a sancționat pe tac’su.

Cică un poliţist din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean (IPJ) Vaslui, care transporta cu o autospecială o persoană reţinută ce urma să fie prezentată în faţa instanţei în municipiul Bârlad, a fost sancţionat şi lăsat fără permis de conducere pentru 30 de zile, după ce ar fi efectuat o depăşire neregulamentară.

Imediat doi colegi de breaslă au taxat nenorocirea. Și-au lăsat colegul fără permis de conducere. Așa da, domle’! Așa da!

În țara asta se întâmplă și lucruri mișto…