Aproximativ 4 milioane de sirieni, cei mai mulți refugiați din nord-vestul țării lor, îşi văd amenințate ajutorul alimentar și asistența medicală internațională de care depind de votul ambasadorilor de la New York.

Marți seară, la ONU, într-un gest care a devenit aproape rutină în ultimii ani, Rusia și China au respins o rezoluție asupra Siriei votată de alți treisprezece membri ai Consiliului de Securitate. Proiectul prezentat de Germania și Belgia s-a concentrat pe reînnoirea dispozitivului, permițând agențiilor ONU să ofere ajutor umanitar regiunilor din nordul Siriei, care sunt în afara controlului guvernului de la Damasc.

După ce a reușit să restabilească autoritatea regimului Bashar al-Assad prin arme, Rusia vrea să le-o impună sirienilor printr-o amenințare la adresa mijloacelor de trai. Sistemul transfrontalier „trebuie redus treptat și înlocuit cu transportul umanitar sub controlul Damascului”, a subliniat misiunea diplomatică rusă la ONU după vetoul său de marți.

În vigoare din 2014 și prelungită de la an la an cu un nou vot în Consiliul de Securitate până la sfârșitul lui 2019, reînnoirea a fost redusă la șase luni în ianuarie. Moscova și Beijingul și-au folosit atunci dreptul de veto, reducând durata la șase luni și la două puncte de trecere în loc de patru. Acest lucru a dus la închiderea pasajului Yaaroubiya în nord-estul Siriei, prin care au ajuns 40% din ajutoarele prevăzute pentru regiunea controlată de autoritatea autonomă kurdă.

Potrivit ONU, peste două treimi din ajutoarele medicale destinate populațiilor au fost apoi întrerupte în această zonă, care depinde acum de ajutorul care tranzitează Damascul, știind că guvernul central respinge orice putere kurdă autonomă.

„Moscova este de părere că ajutorul umanitar trebuie controlat în întregime de regimul sirian”, a declarat Charles Thépaut, cercetător în cadrul Institutului de Politici din Orientul Apropiat de la Washington. Rusia îşi justifică această poziție pe baza unei părţi a dreptului internațional, care stipulează că Organizația Națiunilor Unite trebuie să se coordoneze cu autoritățile locale, ignorând-o pe cea care spune că autoritățile locale nu trebuie să împiedice ajutorul umanitar.

„Obiectivul Moscovei este să se încredințeze ajutor internațional exclusiv regimului de la Damasc, care ar urma să-i gestioneze apoi redistribuirea. Dar „tot ce ajunge la Damasc sfârșește în buzunarele apropiaţilor regimului sau în regiunile loialiste”, potrivit unui oficial de la Centrul de Informații Rojava din nord-estul Siriei.

La fel ca autoritățile kurde, opoziția siriană a acuzat ani de zile regimul Al-Assad că a deturnat ajutorul internațional în beneficiul propriu, subliniind corupția sa. 

„Din 2011, regimul sirian a dezvoltat o strategie sistematică de control, blocare și deviere a ajutorului umanitar care tranzitează Damascul, în special prin impunerea unor mari presiuni asupra agențiilor ONU. Prin urmare, este probabil ca aceasta să limiteze drastic ajutoarele pentru cele 3 milioane de sirieni prezenți în Nord-Vest în cazul neînnoirii sistemului transfrontalier”, estimează Charles Thépaut.

Deși recunosc faptul că autorizația transfrontalieră a ONU reprezintă o încălcare a suveranității Siriei pe teritoriul său, occidentalii, principalii contribuabili la ajutor, denunță în termeni mai diplomatici „obstacolele birocratice siriene”,  atunci când ajutorul este supus controlului Damascului. Quai d’Orsay regretă „profund” acest dublu veto ruso-chinez la Consiliul de Securitate şi estimează că „nu există nicio alternativă la mecanismul de asistență transfrontalieră pentru a oferi zilnic asistenţă pentru salvarea vieții a mii de civili care au nevoie. Regimul sirian continuă să impună obstacole majore în calea livrării de ajutor umanitar gratuit și nestingherit populației civile, în special în regiunile care nu se află sub controlul său”.

Mai multe organizații umanitare și pentru drepturile omului au condamnat veto-ul ruso-chinez la ONU. Exprimându-și „profunda îngrijorare”, Refugees International a spus că „5 milioane de persoane, inclusiv cele strămutate de campaniile de bombardamente ruseşti din provincia Idlib, depind de ajutorul furnizat de cele două puncte de trecere a frontierei”. Pentru David Miliband, președintele Comitetului Internațional de Salvare, „blocarea accesului la alimente, la ajutor medical, vaccinuri și echipamente respiratorii este inacceptabilă”, în timp ce Amnesty International subliniază „importanța menținerii punctelor de intrare deschise”. „Pentru milioane de sirieni” este „fie ai ce mânca, fie mori de foame”.

După ce și-au demonstrat voința politică în faţa lumii prin vetoul de la ONU, Rusia și China au semnalat că respingerea lor nu este definitivă. Într-adevăr, o nouă sesiune ar trebui să urmeze un proiect de rezoluție rus propus pentru vot înainte de vineri, data la care expiră ajutorul transfrontalier. Propunerea ar fi să limiteze autorizația la șase luni în loc de un an și să păstreze doar un punct de trecere în loc de două pe frontiera cu Turcia. O târguială pe ajutorul umanitar pentru sirieni, victime ale reglărilor de conturi dintre marile puteri…

Sursa: Rador