În vreme ce Dieta se desfășoară monoton, plat, cu (doar) eventuale variațiuni de meniu, Postul este un permanent urcuș spiritual, având drept moment culminant Împăcarea cu Dumnezeu.

Prin Post, încercăm să „reparăm” relația noastră cu Dumnezeu, stricată de proto-părinții noștri, dar și de fiecare dintre noi, prin păcatele cotidiene. Înainte de a fi izgoniți din Rai, Adam și Eva nu au căzut la picioarele lui Dumnezeu să-I ceară iertare, ci, cu îmbufnare orgolioasă, și-au acceptat Exilul.

Acel moment ratat de atunci încercăm să-l recuperăm prin fiecare Post. De aceea, Postul nu este complet fără Spovedanie, care reprezintă recunoașterea faptului că am greșit și, prin intermediul duhovnicului, obținerea iertării lui Dumnezeu.

Aceasta se împlinește prin Împărtășire, în care, primind Trupul și Sângele lui Hristos, Omul revine la comuniunea inițială, paradisiacă, de la Facerea Lumii, cu Dumnezeul Care l-a creat.

Părintele Hrisostom Ciuciu de la Putna subliniază că Iubirea și Durerea că L-am supărat pe Dumnezeu sunt cele mai importante lucruri la Spovedanie: „E aproximativ la fel ca atunci când te întorci de la școală după ce ai luat un patru și profesoara a apucat s-o înștiințeze  pe mama. Și ajungi acasă și vezi în ochii mamei că știe ce ai făcut și te întreabă cum a fost la școală. Până la urmă va trebui să-i spui. Dar ce să-i spui, doar vezi că știe? În momentul acela observi că se întâmplă ceva cu inima ta și ai o apăsare de care nu poți să scapi, apăsare pe care trebuie s-o rezolvi cu un „iartă-mă”, care vine destul de greu, dacă te gândești că mama se pregătește să te pedepsească.

Dar totuși trebuie să-i spui. Și-i spui. Și ea nu te ceartă. Nu te ceartă deloc. Te iartă fără să i-o ceri. Ei, atunci apar lacrimile pocăinței, când sentimentul vinovăției tale se întâlnește cu iertarea ei.”