În dosarele „Revoluția”, „Mineriada” și „Răpirea”, nu se va întâmpla absolut nimic! | ANTI-OPINIE

Mirel Curea
8 august 2015, 00:00

Cele trei dosare, „Revoluția din decembrie `89”, „Mineriada din 13-15 iunie 1990” și „Răpirea din Irak”, au toate trei un mare numitor comun: implicarea sub o formă sau alta a serviciilor de informații.

Ion Iliescu este vinovat pentru morții din decembrie! Este părerea publică preponderent pronunțată, mai întâi timid, apoi din ce în ce mai apăsat, încă din primele luni ale anului 1990. Așa o fi, Iliescu o fi vinovat în percepția publică, dar nu și din perspectivă legală. Dar, să presupunem că Ion Iliescu ar fi găsit vinovat pentru comiterea unor fapte penale petrecute acum un sfert de secol. Își imaginează cineva că le-a comis de unul singur? Poate să-și închipuie cineva că fără aportul unei parți semnificative a Securității și a DIA, serviciul secret al Armatei, Ceaușescu ar fi fost răsturnat? Mai crede cineva că „teroriștii” nu erau, de fapt, luptători ai structurilor speciale românești, antrenați pentru misiuni de diversiune, specifice operațiunilor militare duse în spatele liniilor inamice? Ar fi nedrept ca Ion Iliescu să răspundă singur, ci doar împreună cu cât mai mulți dintre complicii și executanții care au semănat teroare și moarte, doar ca să pară el un emanatrevoluționar autentic.

În 13-15 iunie 1990, la fel! Odată sosiți în București, Ion Iliescu le-a dat personal minerilor ordine clare, le-a indicat ce au de făcut, iar la plecare le-a mulțumit public pentru realizări. A sunat, însă, Ion Iliescu în Valea Jiului, ca să le spună minerilor, haideți, băi, încoace, că-s împresurat de legionari? Sigur nu! De chemarea, aducerea, organizarea și dirijarea lor precisă, în vederea călcării Capitalei în copite, s-au ocupat alții. Și atunci, ca și în Decembrie `89, iarăși, o grămadă de securiști! Deghizați în salopete sau de-a dreptul în celebrele lor costume de tractoriști ieșiți duminica la horă, au condus hoardele peste tot, pe acolo pe unde trebuia distrus, bătut, tâlhărit, torturat, arestat, omorât. Iarăși teroare! Nici în cazul ăsta nu ar fi corect ca Ion Iliescu să compară singur în fața instanței, chiar dacă, din nou, a fost principalul beneficiar.

Al treilea dosar, „Răpirea din Irak”. Judecătoria Sectorului 5 urmează să decidă asupra urmăririi penale a lui Traian Băsescu, în legătură cu răpirea jurnaliştilor români în Irak. Corneliu Vadim Tudor l-a acuzat pe Traian Băsescu că şiar fi tras 5 milioane de dolari din cele 14, plătite de România în schimbul eliberării jurnaliştilor răpiţi. Acuzațiile se bazează pe dezvăluirile fostului procuror Ciprian Nastasiu, implicat la vârf în elucidarea circumstanțelor răpirii jurnaliștilor și, mai apoi, în anchetarea lui Omar Haissam și a evadării sale din România. Să presupunem că și în acest caz s-ar merge până la ultima consecință și că acuzațiile aduse lui Traian Băsescu s-ar confirma în instanță. Implicarea SRI, SIE, plus a încă două importante servicii, cel al Internelor și al Armatei, ar rezulta cu certitudine. Faptele și complicitățile ar fi cu atât mai grave, cu cât coordonarea întregii acțiuni a fost asigurată oficial de Traian Băsescu, în calitate de președinte al țării și de șef al CSAT. În înțelegerea mea, răspunderea executanților este egal-importantă cu aceea a ordonatorilor-beneficiari. Dacă s-ar ajunge la procese serioase, în care ar fi implicate, serviciile secrete ar putea înțelege un fapt esențial: fară ele, absolut niciun conducător nu ar putea comite nenorociri, sub aparența trucată a întâmplării sau a normalității treburilor de stat. Tocmai din acest motiv, al implicării masive a serviciilor, sunt convins că nu se va întâmpla nimic, în niciunul dintre cele trei dosare.