Editura Evenimentul si Capital

„Sf.Paști cu Lumină, Învierea cu Speranță!” Lui Iisus cred că I-ar fi plăcut ciocolata amăruie. HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

Liviu Stefanescu
Autor: | | 0 Comentarii | 18034 Vizualizari

Horoscop Vă invit, pentru câteva minute, în HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR, un univers extins. Nu este un horoscop oarecare, repet, este ”horoscopul lui Dom’ Profesor”. Un altfel de horoscop, în care vă povestesc multe, multe amintiri adevărate, aventuri nepereche în 54 de țări, folclor, mitologie, știri adevărate din surse de încredere, unele confidențiale, curierul de la Bruxelles, astrologie popularizată, teorii, știință, inginerie, pilde cu Nastratin Hogea, umor, normalitatea și moralitatea mic burgheză dintre cele două războaie, atât de dragi mie - pe scurt, viața unui om al păcii care a trecut prin multe, prin prea multe, iubitor de adevăr și de sinceritate, mereu în luptă cu răul și cu ticăloșii. Vă salut, după cum vă salutam acum mulți ani, când, mulți ani de zile am fost pe sticlă în fiecare zi, la televiziuni diferite: Servus, zodiilor!

Horoscop Pe 27 aprilie s-au născut Herbert Spencer, Samuel Morse, Ulysses Grant, Edward Gibbon, Walter Lantz, Anouk Aimee, Vasile Aciobăniţei. Pe 28 aprilie s-au născut: Saddam Hussein, Odette Sansom, Oskar Schindler, Jay Leno, Harper Lee, Antonio Salazar, Ann Margret, Penelope Cruz, Günter Verheugen, Ileana Teodorini-Dan, Sava Athanasiu, Edgar Istratty, Aurora Ienei, Elena Cosma, Augustin Costinescu, Traian Buzoianu.

În calendarul creştin-ortodox fix, pe 27 aprilie, sunt Sfinţii: Simeon, ruda Domnului, Aristarh, Marcu şi Zinon, post negru, iar pe 28 aprilie sunt Sfinţii: Iason şi Sosipatru şi protoromânii Maxim, Cvintilian şi Dadas din Ozovia.

Duminică, 28 aprilie, este cea mai importantă sărbătoare creștină, Învierea Domnului, Sf. Paști.

Nimic în ”Kalendar”, dacii aveau un singur calendar, fix, în funcție de anotimpuri și muncile respective.

În perioada Pascală toate zodiile sunt avantajate după cum spunea fericitul Augustin, cel care înainte de a se creștina a studiat astrologia și maniheismul. Cel care a enunțat conceptul liberului arbitru. Aveţi Liberul Arbitru să gândiţi de bine, să vorbiţi de bine, să faceţi lucruri bune!

Doamnelor și domnilor, dragi lupi, padawani și hobbiți cred că de atâția ani, vreo nouă la număr, s-a stabilit o legătură trainică între câteva sute dintre domniile voastre și pustnicul în rodaj care scrie aceste rânduri. Așa că nu m-a mirat corespondența multă pe subiectul ouălor roșii. În general lumea știe că de Sf.Paști se înroșesc ouăle. Nu se albăstresc, nu se înverzesc, nu se metalizează, sau se încondeiază, obicei păgân slav, ci se înroșesc. Și încă ceva, dragii mei, se spune Sf.Paști, nu Paștele!

De fapt, cel mai bun argument este că pe raftul supermarketului de unde am cumpărat vopseaua de ouă, roșie, bineînțeles, mai erau doar câteva pliculețe cu vopsea roșie, în schimb celelate culori erau aproape neatinse, în cantități impresionante. Oferirea de culori diferite, metalizate chiar, de parcă ouăle ar fi autoturisme, este doar o negustorie păcătoasă. Dar, iată, două legende despre ouăle roșii!

Totuşi, se naşte o întrebare metafizică: ce a fost mai întâi, oul sau găina? În mod cert – oul! Oul primordial Hindus a avut nevoie numai de un an de zile ca să construiască Cerul şi Pămîntul, în schimb oul iniţial chinezesc a avut nevoie de 300 de ani ca să creeze Lumea. Grecii considerau oul ca fiind esenţa celor patru elemente primordiale : gălbenuşul simboliza focul, albuşul – apa, coaja reprezenta pămîntul, iar bănuţul de spaţiu gol – aerul.

De aici şi conotaţia religioasă acordată oului, mic, dar complex, pentru că ascunde dezvoltarea viitoare. Oul este viitorul. Oul şi sacrificiul. Vechile religii europene practicau sacrificiile rituale umane, la Echinocţiul de primăvară. Era preţul plătit de Om, ca o înaltă simţire a speciei că face parte din Natură, din Cosmos şi Dumnezeu. Că participă la regenerarea naturii, că totul este nou şi totul este vechi. Să ne amintim de daci, care la Echinocţiu de Primăvară îşi trimeteau solii în suliţi la Zamolxe, de gali, celţi, sciţi şi vikingi, de fapt de toate popoarele vechi europene, care în vremuri de răstrişte îşi sacrificau ritual „pe cei mai buni dintre ei”.

Sacrificiul şi Învierea Fiului lui Dumnezeu, continuă tradiţia europeană a ciclului natural al anotimpurilor. Este o filozofie de anvergură Cosmică şi o integrare perfectă a omului în natură. Vechea religie europeană, religia Marilor Zei şi a Primilor Strămoşi spunea că la echinocţiul de primăvara, mai precis în gradul Portalului Berbecului, cînd se deschid Porţile Cerului şi ale Infernului, ard comorile şi Strămoşii bîntuie vechile case, iepuroaicele albe fac... ouă roșii.

De aici probabil, Iepuraşul de Paşti, cel învelit în ciocolată. În engleză Paştii, care în română vine din ebraicul pasa’h, se cheamă Easter. Eostre la anglo-saxoni, Eastre la germani şi Ostra la scandinavi, era Zeiţa primăverii, corespondenta Dianei sau Artemisei din mitologia greco-romană. La Echinocţiul de primăvară, druizii, preoţii vechii religii europene, aduceau ca jertfă zeiţei ouă înroşite. Animalul sacru al acestei zeiţe tinere şi frumoase era blîndul şi prolificul iepuraş, care nu putea fi vînat primăvara.

În varianta contemporană, Iepuraşul de Paşti este de origine germană, din secolul al XVI-lea. Povestea spune că duminica dimineaţă iepuraşul vine cu coşul plin de ouă şi lasă ouă roşii la copii cuminţi. La ceilalţi – ouăle lipsesc, sau nu sunt colorate.

Tot legenda spune că primele ouă roşii au fost înroşite de Însuşi Sângele Mîntuitorului. Ouă aflate într-un coş date de Maica Sa unui soldat roman ca să nu fie aşa de brutal în execuţie. Soldatul a pus coșul lângă crucea Mântuitorului și ouăle s-au înroșit de la Sângee lui Iisus, când a fost împuns de Longinus în coasta dreaptă, ”de a curs apă și sânge.”

Altă poveste, (toate, sau aprope toate făcînd parte din scrierile lăsate la Niceea în afara Bibliei) spune că duminică dimineaţa, centurionul Cornelius Longinus, posesorul Lancei Destinului, a dat buzna în palatul prefectului, strigând, către Pilat, care filozofa ţinînd un ou în mînă: “Hristos a înviat!”. Epicurian şi sceptic, ca orice aristocrat roman, Pilat a replicat : “O să învie, cînd se va înroşi oul ăsta!”. Şi, minune, oul s-a înroşit pe dată. Surprins, Pilat l-a scăpat din mână şi oul s-a spart. De atunci este obiceiul ciocnirii ouălelor roşii şi să spui în loc de bună ziua “Hristos a înviat!” la Înviere şi timp de 40 de zile, pînă la Înălţare.

Dar nu asta doream să vă spun, dragi lupi, padawani și hobbiți!

Fiind copil mic, mă ducea străbunica Theodora, deseori, la biserica Sf.Dumitru. Familia ei participase la construirea sfântului locaș, iar pe foaia ei de zestre era jumătate din Obor. Mă simțeam bine în biserică, toată lumea mă pupa și preotul mă ridica în brațe, cu bucurie. Să fi avut 3-4 ani, că de atunci sunt cele mai vechi amintiri ale mele. Ascultam muzica liturghiei, cuvintele nu le înțelegeam, încă. Mă liniștea atât de tare că mai întodeauna adormeam. Somnul nevinovaților! Dar, încet-încet am înțeles, în biserică, că am un prieten nevăzut, dar mereu prezent. Îl chema Iisus.

Prietenul acesta, cel mai bun prieten al meu, m-a însoțit toată viața. Și acum este alături de mine. Este ciudat, dar este și înaintea mea și în spatele meu, și în stânga și în dreapta. Mereu vorbesc cu El, mereu mă sfătuiesc. Uneori nu-mi răspunde la întrebări. Insisit. Atunci spune că nu se pricepe la hidroenergetică, la note verbale de diplomație, sau la diferențele dintre scrisoarea de credit și acreditiv. Dar că suferă în locul meu. Toată viața, când eram la o răscruce mă gândeam cum ar fi făcut El. Nu, nu-mi apare în vis, în vis este Vineri, dar mereu îi simt Prezența, în față, în spate, în stânga și în dreapta. Peste tot!

Îl mai întreb de una și de alta, curiozități istorice. Îmi povestește, cum să nu! În ultimul timp îl bat la cap despre Înălțare. Nu-mi răspunde. Totuși, odată, mi-a spus că drumul Înălțării este greu și dificil și că trebuie să-l descopăr singur. Și că de când știe El, nu mulți s-au Înălțat... Este ciudat, paradoxal și extrem de interesant. Prietenul meu Iisus pare că are niște lipsuri mari în amintirile lui și un mod ciudat de gândire. Înălțarea oferă o supraconștiință, un alt mod de gândire? Probabil! Dar oare poate omul să înțeleagă cum gândește Dumnezeu? Bună întrebare!

L-am întrebat odată, dacă ar fi existat ciocolata pe vremea lui, de care i-ar fi plăcut? M-a întrebat ce este ciocolata. I-am povestit de maya și aztecii care aveau o băutură făcută din cacao, pe care o numeau ciocolatl. De câte feluri de ciocolată sunt pe lume și ce gusturi au. De exemplu, am în față un baton de ciocolată Hershey’s de 400 de grame, pentru diabetici, cu ștevie, cu numai 1 (un) gram de zahar la 100 de grame de produs. De un gust divin. Iisus nu mi-a răspuns nici până astăzi la întrebare, dar a zâmbit. Zâmbește foarte rar și l-am auzit râzând doar de câteva ori!

Eu cred că I-ar fi plăcut ciocolata amăruie. Am eu motivele mele, îmi cunosc bine prietenul, suntem de o viață împreună! Maicii Theresa îi plăcea ciocolata, dar nu se știe de care. Să fi fost tot amăruie?

Cine stă până la sfârșit primește un ou roșu și o cărticică de rugăciuni”. Da, aceștia așteaptă a Doua Venire a Lui Iisus, pentru că nu îl consideră prietenul lor, nu sunt în permanență la sfat cu Iisus, nu Îi simt prezența permanentă. Nu se ghidează în viața de zi cu zi după spusele și pildele Lui Iisus. Iar când ar trebui să ia o hotărâre, să se gândească: cum ar fi făcut Iisus în locul meu? ”Creștin este cel care crede în Iisus, face ce a spus Iisus și gândește cum ar fi gândit Iisus” a spus eruditul papă Pius al II-lea. Nu critic și nu mă consider deosebit, ba din contră, eu m-am pustnicit, în sărăcie, asceză și abstinență, spun doar ce simt și gândesc. Cred că încă mai am voie!

Am auzit ”Urbi et Orbi” rostit de papa Francis, plat, neinspirat, fără valoare teologică. Dar aștept Mesajul, Pastorala Patriarhului Daniel, întotdeauna de o valoare excepțională teologică. O să iau Lumină de la biserica părintelui Răzvan, din Ogretin, la câțiva kilometri de mine. Dar Răzvan este la pensie. Oare pot să iasă preoții la pensie? Încă o întrebare bună!

Acum vă rog să mă scuzați, am găsit într-un pachet vechi, relicve, caiete și cărți de ale tatălui meu din școală și de la universitate, ba și de la școala de piloți din Cotroceni. Pe un caiet a caligrafiat, cu o peniță bună, mai multe urări de Sf. Paști. Una i-a plăcut mai mult, a scris-o de patru ori. Probabil că așa a scris felicitările de Sf.Paști în acel an, un an dintre cele două războaie:

”Sf.Paști cu Lumină, Învierea cu Speranță!”

Am inlocuit fotografia mea de autor, facuta cu mai mult sau mai putin talent, cu o fotografie a tatalui meu, din perioada cand era elev-cadet la Scoala de aviație din dealul Cotrocenilor. Cred ca urarea de Sf.Paști este din acea perioadă, 1940-1941. In spatele lui este ordonanța și omul lui de încredere, soldatul-fruntaș Mitica, Dumitru. Daca aș mai fi știut și numele de familie, as fi scris despre el, as fi cerut urmașilor sa-mi scrie, sa punem laolata amintirile. Fotografia este doar jumătate. Ma tem ca a tăiat-o frumoasa mea mamă. Probabil, că în jumătatea lipsa, era vreo dansatoare de la Tănase, după modelul instructorului lui de zbor, capitanul Dan Vizanty. Aviatorii trăiau periculos, mulți si-au dat viața pentru Țară și Rege, dar și iubeau din plin și aveau o viață aventuroasă, în cer și pe pământ. Neamul meu, ce se naște din pisică, șoareci mănâncă și așchia nu sare departe de stejar!

Este familia mea, viața mea, aștept cu încredere Sfârșitul Timpului și Minunea promisă, învierea morților. Ca urmaș direct al Marelui Clucer Dimitrie Ștefănescu, sunt ultimul din stirpea mea - am avut o viață ca în romane, nu mi-am făcut neamul aventuros de râs, iar vraja continuă, mai am câteva săgeți în tolbă și, ceea ce este mai important, am ”baraka”!

Iată și horoscopul, făcut după metoda creștină a cardinalului Piere d’Ailly și cu unele idei pentru Sf.Paști și Înviere, pe zodii. Un sfat, sau o idee, nu strică! Mai demult l-am întrebat pe prietenul meu ce crede că fac, bine sau rău, cu horoscoapele mele. Nu m-a aprobat, dar nici nu m-a admonestat, mi-a spus o poveste lungă. O să v-o spun și eu, altădată!

Acum ascult, în loop, epic music, Immediate Music cu al său ”Tales of Electric Romeo” varianta extinsă. Muzică de lucru. Apoi o să continui să mă uit la ”Ben-Hur”. Țăranii din jur sunt deja pe ulei, mă terorizează cu manelele lor împuțite și muzica de vomă țigănească. Dar, nu pagadi, nu știu că în apartamentul meu din București zace, pe undeva, un sistem american Altec Lansing! Este de o fidelitate extraordinară, la puterea acea imensă. O să-l aduc și o să dau muzică, la greu, pentru tot satul. 2.000 de W, reali! Gică Petrescu, Maria Tănase, Dorina Drăghici, Frații Petreuș, Irina Loghin, Mia Braia, compendiul lui Bănică, muzică de petrecere, etc etc, muzică românească. Dacă este să fie petrecere, să fie una românească, doar mâine este o nouă speranță, o altă zi!

CTP il face PRAF pe Gica Hagi! Cel mai dur ATAC la Rege! Ce l-a scos din minti pe jurnalist

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: Horoscop

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI