Luca avea 14 ani și era la vârsta întrebărilor grele și incomode. El însuși tulburat de lucruri pe care nu și le explica, spera ca măcar părinții să-l ajute să înțeleagă de ce. De ce nu-I plăcea nicio fată, de ce era străin de orice tentație feminină, de ce nu-și făcuse nicio prietenă până la vârsta asta? Avea colegi care își începuseră viața sexuală, iar el trebuia să mintă ca să nu fie privit ca un ciudat.

Relata cu o scârbă abia reținută experiențe imaginare cu fete pe care nimeni nu le cunoștea. Teama de a nu fi respins de băieții din grup îl făcea să inventeze cele mai ciudate experiențe sexuale. Citise mult, se uitase chiar la filme pentru adulți, făcuse tot ce-I stătea în putere pentru a fi credibil. Cu toate astea, nimeni nu-l văzuse vreodată cu o fată în carne și oase. Nimic anormal, am putea spune. Mulți adolescenți trăiesc drama singurătății.

– Luca, zi-ne și nouă unde găsești toate destrăbălatele cu care îți faci de cap, îl întrebase, cu o oarecare invidie, unul dintre băieți.

– Chiar așa, dă și tu o mână de ajutor. Noi ne chinuim să le convingem pe alea dintr-a zecea, de zici că le ceri de nevastă. Ultima m-a costat o masă și un parfum.

– Nu pot să vă spun. Dacă se află, o să am probleme.

– Sunt majore tipele alea? Sunt prostituate?

– Nu, ce tot spui? S-a apărat Luca. Sunt de vârsta noastră.

– Da unde le găsești, norocosule ?

Luca intrase într-un joc periculos. Băieții îi cereau nume, detalii. Nu mai mergea doar cu povești.

– Eu nu te mai cred. Mereu te lauzi și niciodată nu ne spui ceva concret. Măcar să vedem un fund mișto, s-a băgat în vorbă Bogdan, un tovarăș mai mare, gelos pe experiențele lui Luca.

– Chiar așa, arată-ne niște poze, dă-ne nume dacă vrei să te credem.

Luca a simțit că îi fuge lumea de sub picioare. Bogdan era unul dintre băieții pe care îl plăcea cel mai mult. Dar Bogdan era interesat de fete și l-ar fi aruncat cât colo dacă i-ar fi făcut vreo aluzie. A părăsit grupul foarte tulburat de teama de a fi exclus. Îl făcuseră să promită că va fotografia următoarea fată cu care își va face de cap.

Ajuns acasă, a dat peste taică-su, dornic să-l ia la întrebări :

– Auzi,Luca, mi-a zis mama că te interesează homosexualii. Nu vreau poponari în familie, să-ți intre bine în cap. Pune mâna și fă-ți o prietenă, dacă vrei să mai stai în casa mea.

– Da, tată, i-a răspuns abia ținându-și lacrimile ce stăteau să-i spargă ochii.

A urcat în camera lui cu multe gânduri în cap. Cum aflu dacă sunt homosexual? Spera că internetul îi va oferi răspunsurile pe care le căuta. Toată noaptea s-a cutremurat citind mărturiile unor bărbați care trăiseră adevărate drame până să își accepte orientarea sexuală. I se părea că se regăsește în toate descrierile : timid, mereu atras de persoane de același sex, ușor irascibil, încă virgin.

Gândul i-a zburat din nou la prietenii lui care-l așteptau cu fotografii. Sunt distrus, și-a spus. Cine m-a pus să inventez atâtea? Când să-și înnoade în minte câteva idei, l-a trezit un mesaj : dacă poți să și filmezi,ar fi perfect. Era Bogdan, care nu se lăsa cu una cu două. Insistența cu care îl asalta a avut asupra lui Luca efectul unei torțe aprinse într-o șură cu paie.

– O să photoshop-ez niște fotografii de pe internet. Sunt atâtea.

Toată noaptea a scormonit site-uri în căutare de imagini cu adolescente dezbrăcate. Erau o mulțime. Dimineața l-a găsit mulțumit de ce realizase. Imaginile păreau reale. În fundal se vedea un trup de copilă așezat într-o poziție indecentă.

A doua zi, într-una din pauze, i-a strâns pe băieți ca să se laude cu ultima lui cucerire.

– Cine-i asta, că nu i se vede fața? A întrebat unul dintre ei.

 – E Irina Băcan, a răspuns convingător, Luca.

– Du-te, mă, așa bine arată? Și cum ai convins-o să stea așa?

– Fata are experiență. Nu știți câte lucruri mi-a făcut.

– Pe bani?

– Cum pe bani? Doar nu e prostituată. I-a plăcut și ei. A zis că nu sunt primul.

Ce-i drept, era greu să spui doar dintr-o fotografie, dacă era sau nu vorba de Irina Băcan. Lumea cam vorbea că n-ar fi fată cuminte, iar asta a fost de ajuns ca să stârnească imaginația băieților. Luca era salvat. Cu toții păreau să-l creadă.

 – Poate ne-o prezinți și nouă într-o seară, dacă tot n-ai fost primul! Bogdan ăsta chiar voia să-l chinuie.

– Dacă vrei s-o cunoști, descurcă-te singur! I-a trântit-o Luca și a plecat bombănind.

Fără să vrea s-a izbit de Irina Băcan și, văzând-o, a roșit.

– Iartă-mă, te-am lovit?

Fata nu i-a răspuns și a trecut mai departe ca și cum s-ar fi lovit de omul invizibil. Prietenii lui au văzut scena și începeau să se îndoiască de povestea cu fotografia.

– Așa se poartă cu tine domnișoara după ce ai făcut-o fericită?

– Am convenit să fim discreți la școală. Irina nu vrea să vorbească lumea despre ea. –Atât de discreți încât uite-o cum se sărută cu tipul ăla. Ne-ai mințit, Luca, s-a supărat Bogdan.

– Chiar așa, cine-l ăla care o ține de mână?

– Încetați, a fost vorba doar de sex și atât.

– Eu nu te-am crezut niciodată!

Vorbele lui Bogdan picaseră ca o ghilotină. Luca era răvășit. De ce naiba se născuse defect? Ura homosexualii mai mult decât orice pe lume.

– Nu sunt homosexual, a strigat în gura mare pe holul plin de elevi.

S-a așternut muțenia și mirarea pe fețele tuturor. Prietenii lui începeau să înțeleagă. Dintr-odata, îl priveau altfel. Gândurile ascunse prinseseră glas și acum toată lumea știa ceea ce el refuza să accepte.

– Alt poponar în școală! S-a auzit glasul unui elev necunoscut.

– Nu sunt poponar!

De data asta Luca urla. Lumea se risipea. Unii râdeau, alții păreau dezgustați.

– Nu trebuia să ne minți. L-a bătut pe spate Bogdan.

– Urât ce ai făcut,Luca, a vorbit un altul. Eu n-am o problemă că ești homosexual, dar nu trebuia să-ți bați joc de noi cu tot felul de fotografii trucate.

– Vă jur că nu mint. Nu-mi plac bărbații. Dacă vreți, pot să vă demonstrez.

– Ce zici dacă o faci cu Irina? Că tot te lăudai.

Frica și disperarea nasc idei monstruoase și, uite așa, Luca a născocit un plan dement. Au pus la cale cum s-o pândească pe fată și s-o ademenească întrun loc retras. Băieții voiau și ei să vadă și să încerce. Luca reușise să afle că în fiecare marți seara Irina mergea la meditații și chiar o urmărise să-I vadă traseul.

– Eu zic să avem fețele acoperite, a propus Bogdan. Poate nu-i place și ne reclamă.

După vreo săptămână de pregătiri, planul era complet.Irina avea să coboare din tramvai și, în drumul spre casă, ei o vor lovi din spate și o vor duce într-o casă abandonată.

– Asta înseamnă răpire și viol! S-a speriat Luca.

– Te crezi procuror acum? I-a retezat vorbele Bogdan. Tu ai avut idea, acum o facem. Să-ți speli onoarea, că te-ai apucat să strigi în mijlocul școlii că ești homosexual, ciudatule!

Se apropia ziua cu pricina, iar Luca începea să își facă grji. Era cel mai prost scenariu. Fusese un idiot. Cum naiba să violeze o fată, el care nu putea nici să le atingă fără să nu se cutremure? A cotrobăit prin sticlele de băutură din casă ca să-și facă curaj. Băieții ajunseseră și se uitau la ceas. Irina trebuia să apară. Iat-o venind pe alee cu rucsacul în spate și căstile adânc înfipte în urechi. Nici nu bănuia ce avea să i se întâmple. A primit o lovitură în cap care a năucit-o. Deacum era la mâna acestor bestii.

– Ia-o în brațe, Luca! Mai repede până nu vine cineva.

Cinci băieți și o fată într-o casă în paragină, fără ferestre și cu miros înțepător de urină.

– Unde-i Luca? E așa de întuneric că nici nu-l văd. Hai, măi, poponarule, să ne arăți ce poți! Tu ești primul.

Luca era de negăsit. Pesemne că fugise și nimeni nu băgase de seamă. Lucrurile se petrecuseră atât de repede că nu mai știau unul de altul. Băieții rămași s-au hotărât să-și facă de cap cu fata dacă tot o aduseseră acolo. Din pricina durerii, Irina și-a revenit din leșin, dar nu vedea nimic. Urla și întreba într-una – cine ești?

– Sunt Luca Brăileanu, i-a șoptit o voce la ureche.

– Sunt Luca, au mințit-o toți.

Sărmana de ea, nu conștientiza că sunt mai mulți. În capul ei alerga un singur nume – Luca Brăileanu. Au abandonat-o în casa aia infectă, fără să le pese dacă va trăi. Patru adolescenți, mânați de o brutalitate aproape animalică. Cu puteri nebănuite, Irina a reușit să se târască până în stradă. Aici a găsit-o un trecător care a alertat poliția. În stare de șoc, fata repeta, obsesiv, două cuvinte : Luca Brăileanu. Vinovatul a fost luat pe sus în plină noapte. Părinții erau șocați.

– Ai violat-o pe fata aia?

– Nu tata. Nici n-aș fi putut, sunt homosexual. Îmi plac bărbații.

Îndrăzneala cu care rostise aceste cuvinte l-a costat două palme:

– Nu-mi ajunge rușinea cu violul? Acum vrei să ne arate lumea cu degetul că ești poponar? Taci dracu din gură, lasă așa, că de viol scăpăm mai ușor. Doar ești minor.

În loc de sfârșit: până la urmă vinovații au fost descoperiți. Luca a scăpat cu o tentativă, dar rușinea de a fi recunoscut orientarea sexuală a fost cea mai grea pedeapsă.