Grupul Bilderberg nu se dezminte nici anul acesta. Deși până la reuniunea de la Torino mai sunt numai câteva zile, secretomania e totală. Nu a fost dată încă publicității nicio ordine de zi. Nici despre participanți nu se știe nimic.

Dacă presa internațională evită discret subiectul, jurnaliștii independenți scormonesc după orice element semnificativ. Unii au telefonat la toate hotelurile din zonă și au ajuns la concluzia că reuniunea are loc la Lingotto Congress (un hotel de numai 4 stele), care nu mai are niciun loc de cazare liber pentru perioada 7-10 iunie.

Faptul că întâlnirea va avea loc la Torino s-a aflat, de altfel, prin indiscreția premierul sărb Ana Brnabici, care s-a lăudat cu invitația primită. Cât privește ceilalți participanți, totul e posibil. E îndoielnic că președintele francez Macron, contestat vehement în țară pentru politicile sale globaliste, va vrea ca numele să-i fie alăturat din nou de fostul său șef Rotschild. Obama ar putea veni însă și e de luat în calcul o prezență masivă a francezilor. Nu de alta, dar actualul președinte al Grupului este Henri de La Croix de Castries. Și italienii (care au organizat reuniunea) vor fi bine reprezentați, unii vorbesc de prezența lui Mario Draghi, președintele Băncii Centrale Europene, o personalitate cu multiple conexiuni în sectorul financiar din America, dar și în cercurile iezuite apropiate actualului papă. Nici prezența fostului premier Mario Monti n-ar fi o surpriză.

 

Cât privește obiectivele întâlnirii de la Torino, pentru mulți dintre cei care încearcă să deslușească planurile Grupului Bilderberg, 2018 este anul declanșării ofensivei finale pentru instaurarea statului planetar. Lucrurile nu mai sunt însă atât de simple ca pe vremea când Obama era președinte și establishmentul politic din Europa nu avea nicio problemă în a gestiona alternanțele stânga-dreapta la putere. Șocul migrației de proporții care a urmat mult-planificatei „primăveri arabe” a născut o reacție puternică în toată Europa. Cu toate pârghiile puterii și complicitatea presei mainstream, partidele tradiționale s-au trezit în fața unei recrudescențe fără precedent a naționalismului și a mișcărilor identitare. O bună parte a populației a spus răspicat la vot că s-a săturat de globalizare, corectitudine politică, multiculturalism și de complicatele mecanisme politice care lasă practic electoratul fără nicio putere reală. N-a folosit la nimic faptul că toate Casandrele presei internaționale au jelit și au profețit o nouă criză, ba chiar războiul și ruina totală. Americanii l-au votat pe Trump, britanicii s-au pronunțat pentru ieșirea din Uniunea Europeană, iar italienii și-au încredințat soarta unor partide antisistem sau cu rădăcini fasciste. Chiar și victoriile din Germania, Franța și Olanda ale partidelor agreate de Grupul Bilderburg sunt destul de amare. În toate cele trei țări, naționaliștii au pus piciorul în forul legislativ și se pregătesc să devină alternativă de guvernare, în condițiile în care diferențele stânga-dreapta par să fi dispărut cu totul în creuzetul politicilor corecte.

Cu alte cuvinte, Grupul Bilderberg mai are de așteptat până să-și vadă visul cu ochii, dar e puțin probabil că va da înapoi. Principala provocare e să apere cuceririle din Europa. Grupul nu poate accepta ca principala sa realizare, Uniunea Europeană, să se pulverizeze sub presiunea forțelor centrifuge. Așa că discuțiile se vor axa, cel mai probabil pe trei direcții. În primul rând, migrația din Orientul Apropia și Africa de Nord va fi diminuată, pentru că dă prea mult oxigen adversarilor politici. O oprire totală nu este nici posibilă, nici de dorit, Grupul Bilderberg știe că fără sprijinul imigranților și al descendenților lor, nu-i va fi prea ușor să mai obțină vreun succes la urne în Europa. Mai ales în codițiile în care multe partide de stânga sunt deja dependente de susținerea cetățenilor de religie musulmană. Un prim pas în această direcție l-a făcut deja președintele francez Macron, care la Moscova a vorbit de alegeri libere în Siria cu participarea tuturor forțelor politice, deci inclusiv a lui Bashar al-Assad. Oprirea războiului din Siria și o soluție în Libia ar mai micșora fluxul de migranți, ca să nu mai vorbim de posibilitatea de a reduce subvențiile pentru ONG-urile care-i ajută.

 

Un al doilea front pe care Grupul Bilderberg va trebui să facă un pas înapoi este migrația capitalului spre zone în care resursele umane nu costă mare lucru. Războiul comercial este abia la început și nimeni nu e dispus să plătească taxe vamale uriașe pentru a-și aduce marfa în țările bogate din Uniunea Europeană sau America de Nord. Ca să nu mai vorbim de revolta occidentalilor care văd că își pierd pâinea pentru că firmele la care lucrau fug spre est.

 

În sfârșit, ultimul punct sigur de pe ordinea de zi a întâlnirii de la Torino va fi lupta cu naționaliștii și media independentă de pe internet. Vom asista probabil la o ofensivă generală împotriva „fake news”, care îi va afecta însă mai ales pe cei care îndrăznesc să emită idei periculoase pentru ordinea mondială dorită de mai marii lumii. Cu siguranță, vor apărea cât de curând reglementări stricte ale limitelor libertății de exprimare pe canalele de socializare sau platformele multimedia. E de așteptat, de asemenea, o înmulțire a atacurilor asupra liderilor forțelor care se opun globalizării. Și dacă presa nu a reușit să oprească ascensiunea lui Donald Trump sau Marine Le Pen, Grupul Bilderberg mai are și alte soluții.