Raportul menţionat arată că pentru termocentralele pe cărbune, 2015 are prezentat sfârșitul unei perioade de 8-9 ani în care acestea trebuiau să realizeze investiții pentru reducerea poluării aerului și conformarea cu standardele europene de emisii.

"Ce s-a întâmplat de fapt în acest timp? Unele termocentrale au reușit să construiască unități de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, să reabiliteze instalațiile de reducere a emisiilor de pulberi dar nu și pentru emisiile de oxizi de azot. Astfel, unele termocentrale s-au închis pentru că nu au reușit să reducă poluarea. Altele, au continuat să funcționeze, dintre acestea o bună parte fără a respecta standardele de emisii și în unele cazuri fără autorizații integrate de mediu valabile", notează Greenpeace.

În plus, o dată cu intrarea în vigoare a unor noi limite de emisii, reglementate prin Legea 278/2013 privind emisiile industriale,  termocentralele beneficiază încă o dată de derogări (perioade de timp pentru reducerea poluării), de această dată un ultim set, pentru că aceste unități din România ajung la sfârșitul perioadei proiectate de viață.

Practic, este vorba de un impact ridicat asupra sănătății populației, ce a fost permis în toți acești ani, în care termocentralele din România au avut emisii la coș cu depășiri chiar de peste zece ori ale standardelor aplicabile în
Uniunea Europeană.

Astfel, sunt cazuri precum cele ale termocentralelor Oradea, Mintia, Drobeta, Iași, Paroșeni, care nu au redus emisiile și continuă să funcționeze fără a se conforma unor standarde de poluare obligatorii sub legislația veche, fără a lua în calcul standardele mai stricte intrate în vigoare sau normele europene ce urmează să fie actualizate.

Mai există, de asemenea, exemplele unor termocentrale (Mintia, Turceni), cărora Garda de Mediu le-a suspendat activitatea, dar acestea continuă să funcționeze. Sunt și termocentrale care funcționează fără autorizație integrată de mediu.

Raportul complet poate fi accesat aici.

Te-ar putea interesa și: