V-ați pus vreodată întrebarea de ce multe corporații interaționale sunt atât de atente când vine vorba de orice fel de acuzații de rasism, oricât de aberante ar fi acestea. E foarte simplu,  managementul știe ca dacă intră în gura activiștilor ar putea fi ținta unui boicot.

Și uite așa se face că mici grupuri de activiști, care trăiesc regește din scandaluri, capătă o putere enormă asupra marilor afaceri. Mari companii renunță la branduri de o valoare enormă, indiferent că e vorba de prăjituri sau cutii de orez. Nimic nu scapă de cenzura ONG-istă. Activiștii știu că obțin donații numai dacă fac scandal, așa că taxează și cele mai nevinovate lucruri, iar corporațiile se supun ca să evite pierderi și mai mari.

Metoda e veche de sute de ani. Iată ce scrie ziaristul James Clayton:”La sfârșitul secolului 18, mișcarea aboliționistă (care milita pentru eradicarea sclaviei) i-a încurajat pe britanici să nu mai cumpere bunuri produse de sclavi. A mers. Aproximativ 300.000 de oameni au încetat să mai cumpere zahăr. Presiunea pentru abolirea sclaviei creștea”.

În zilele noastre, în Occident, sclavia a fost eliminată. Activiștii au invetat alți dușmani- de pildă discursul urii și remarcile rasiste. Nimic de zis, există rasism de toate culorile, iar incitările la ură in cauza culoarii pielii trebuie condamnate, indiferent de la cine ar veni. Numai că activiștii par să caute cu lupa orice abatere e la normele neomarxiste ale diversității și corectitudinii politice.

„Campania Stop Hate for Profit este cea mai recentă încercare de a utiliza boicotul ca instrument politic. Această campanie susține că Facebook nu face suficient pentru a elimina conținutul rasist de pe platforma sa”, scrie jurnalistul BBC James Clayton. Activiștii  au convins o serie de companii majore să-și retragă publicitatea de pe Facebook - și de pe alte platforme de socializare. Giganți precum Coca-Cola, Unilever și Starbucks s-au conformat.

Faza zilei. Zuckerberg dă rateuri mari cu algoritmul de cenzură. Primar român, blocat pe Facebook din cauza unor „puicuțe”

Atitudinea cu care Mark Zuckerberg a stârnit haos la Facebook. Angajații sunt foc și pară

Întrebarea pe care și-o pune jurnalistul este dacă acest boicot poate să dea o lovitură gigantului Facebook și să-l silească pe Mark Zuckerberg să se supună? La prima vedere, așa s-ar părea, pentru că veniturile Facebook vin preponderent din reclame. David Cumming de la Aviva Investors a declarat pentru programul BBC Today că pierderea încrederii și absența  unui cod moral ar putea „distruge afacerea”.

Vineri, prețul acțiunii Facebook a scăzut cu 8%, ceea ce îl face pe directorul executiv Mark Zuckerberg, cel puțin teoretic, cu 6 miliarde de lire sterline mai sărac. Dacă acest boicot ar putea deveni  o amenințare existențială pentru viitorul Facebook - pe termen lung al – este, însă, mai puțin clar.Există motive întemeiate să considerăm că acest boicot nu este chiar atât de dăunător pentru Facebook, pe cât s-ar putea crede.

În primul rând, multe companii s-au angajat la un boicot de numai o lună, în iulie.În al doilea rând, o mare parte din veniturile din publicitate Facebook provin de la mii și mii de întreprinderi mici și mijlocii, care nu s-au alăturat boicotului.

CNN susține că publicitatea plătită de cele mai mari 100 de companii a adus Facebook  4,2 miliarde de dolari anul trecu. Suma poate părea fabuloasă, dar nu reprezită decât aproximativ 6% din veniturile din publicitate ale platformei. Mat Morrison, șeful direcției de strategie al agenției Digital Whisky, spune că există un număr imens de companii mai mici care „nu își permit să nu facă reclamă”.

Pentru aceste companii, reclamele mai ieftine și mai bine țintite de pe platforme precum Facebook sunt esențiale.Și mai e ceva, structura Facebook îi conferă lui Mark Zuckerberg o putere imensă. Dacă el vrea ceva, se va întâmpla. Dacă nu, nu, pentru că acționarii nu au puterea de a face presiuni asupra sa. Până acum, el a arătat semne că este pregătit să schimbe ceva. Vineri, Facebook a anunțat că va începe să eticheteze postările care îi revoltă pe activiști, dar astfel de schimbări nu vor fi suficiente pentru a face campania Stop Hate for Profit să dispară, notează James Clayton în articolul publicat pe bbc.co.uk.

Ce ne va aduce viitorul, e greu de spus. Arma boicotului e cu două tăișuri, iar marile companii care se înregimentează cu arme și bagaje în tabăra progresistă riscă și ele un boicot, chiar dacă mai puțin vocal. Sunt de amintit aici pierderile uriașe suferite de un celebru producător de produse de îngrijire pentru bărbați în urma revoltei stârnite de campania centrată pe transexuali.