Gică Popescu, traumatizat. Până se va duce în mormânt va susține asta

Gică Popescu, traumatizat. Până se va duce în mormânt va susține asta

A vorbit despre cel mai mare coșmar al vieții sale.

Condamnat în „Dosarul Transferurilor”, chiar în momentul în care era favorită să-i ia locul lui Mircea Sandu, și să devină președinte al Federației Române de Fotbal, în anul 2014, Gică Popescu nu a uitat cea mai traumatizantă experiență din viața sa. Fostul căpitan al echipei naționale a României și a Barcelonei a declarat încă o dată că a fost nevinovat și nu ar fi meritat să stea după gratii. Bineînțeles, Popescu nu a uitat nici de decesul tatălui său, Costică Popescu.

Acesta a făcut un infarct, în 2014, la scurt timp după ce fiul său a fost condamnat în dosarul respectiv.„Eu încerc să am aceeași atitudine pe care am avut-o și până acum. Nu-mi voi schimba niciodată opinia. Nu voi contesta niciodată o decizie a instanțelor. Până mă voi duce în mormânt voi spune că acea decizie a fost nedreaptă. L-am pierdut și pe tata…”, a declarat Gică Popescu la Realitatea Plus.

„Oare atât de răi suntem încât să ni se întoarcă mereu spatele?”

Ne puteți urmări și pe Google News

În altă ordine de idei, fostul fotbalist a vorbit și despre situația delicată pe care o traversează echipa națională.

„Noi am scos lumea în stradă, acum o să ne ducem în a patra urnă valorică, vă zic eu. Oare ar fi trebui să ni se acorde și nouă o șansă, celor din Generația de Aur? Măcar o dată, să vedem ce putem. Oare la ce am făcut noi pentru fotbal, nu doar la națională, ci și afară, nu meritam? Petrescu la Chelsea, Lupescu la Leverkusen, noi la Barcelona, la Galatasaray.

Gică Popescu, dezvăluiri. Ce s-a întâmplat în ziua când a mers la închisoare

Asta îi mai lipsea! Complicații pentru Gică Popescu, în spital, după infecția cu coronavirus

Oare atât de răi suntem încât să ni se întoarcă mereu spatele? Cât timp să mai spunem? Vine Hagi și spune ce trebuie făcut, a doua zi e făcut praf de toată lumea. Doar când ne umflă ăștia ne mai aducem aminte de el. Vorbește la televizor și după 24 de ore uităm de el.”