Evenimentul Zilei > EVZ Special > George Maior, ambasadorul României în SUA: „Și acum refuz să cred că oameni inteligenți și-au imaginat că am amenințat Curtea Constituțională”
George Maior, ambasadorul României în SUA: „Și acum refuz să cred că oameni inteligenți și-au imaginat că am amenințat Curtea Constituțională”

George Maior, ambasadorul României în SUA: „Și acum refuz să cred că oameni inteligenți și-au imaginat că am amenințat Curtea Constituțională”

Dan Andronic: Domnule Maior, mi-aduc aminte că am făcut ultimul interviu la finalul lunii ianuarie, când erați directorul SRI...

George Maior: Cred că da, corect.

– Interviul a generat discuții, dispute, care au dus la demisia dumneavoastră din fruntea SRI. Uitându-ne puțin la ceea ce s-a întâmplat în ultimele șase luni regretați ceva din ceea ce ați spus atunci?

– Aș vrea să precizez că eu miam oferit foarte clar demisia, încă din perioada de precampanie electorală. Acel interviu poate că, întradevăr, a readus în dezbatere vechea mea dorință de a-mi exprima o idee foarte sănătoasă, cred, pentru democrație că un director pus față-n față cu un nou președinte este, într-un fel, obligat moral să își pună în evaluare mandatul. Și acest lucru s-a întâmplat. A fost o situație mai complexă pentru că în dezbatere erau anumite proiecte de lege foarte utile pentru Serviciu, pentru care m-am bătut. Deci nu regret nimic din ceea ce am spus. Regret, poate, interpretarea unora dintre afirmațiile mele de către cei care doreau să nu mai continui în această funcție.

– Când ești într-o funcție, mai ales de tipul acela, ești supus unui examen permanent …

– Este adevărat, dar pur și simplu și acum refuz să cred că oameni inteligenți și-au imaginat că am proferat amenințări la instituții atât de importante ale statului precum Curtea Constituțională. Nu există nicăieri, în interpretarea literală și literară a interviului, acest lucru. Acest fapt m-a deranjat, dar, în rest, nu regret nimic. Cred că m-am bătut pentru securitatea națională a acestei națiuni și acum sunt în această plăcută situație de a-mi reprezenta țara și interesele sale în SUA.

– Uitându-vă la ceea ce se întâmplă acum, cu anumită detașare, considerați că este o etapă normală? Aici am întâlnit foarte multe interpretări, pare că este așa un tumult general în care cineva a băgat o întreagă clasă politică într-un vas și-l agită foarte bine și, din când în când, mai scoate câțiva politicieni amețiți afară.

– Chiar mă uit cu detașare și nu este rolul unui ambasador de a emite judecăți în legătură cu ceea ce se întâmplă în plan intern. Poate că există o anumită dinamică acum, o anumită lipsă de predictibilitate, situații mai complexe care creează o anumită percepție, hai să-i spun, de instabilitate. E greșit după părerea mea. Statul și societatea merg înainte, sunt noi dinamici, noi actori. Clasa politică nu va putea muri niciodată pentru că ea generează evoluția pozitivă sau negativă a unei țări. Poate că anumite procese, în special în zona justiției, s-au accelerat, au ajuns, într-un fel, la o maturitate. Eu cred că lucrurile pot fi văzute ca un fel de evoluție, a statului și a societății, care va trebui să fie mai bine înțeleasă de diverșii actori, politicieni analiști etc.

– Știți cum e cu lupta anticorupție, e un proces lăudat de toată lumea până ajunge la nivel de persoană. Atunci, brusc, lucrurile capătă o altă dimensiune și apare și valența critică. Se constată că anumite lucruri nu sunt în regulă. Dumneavoastră spuneți că, de fapt, asistăm la un proces normal. Nu s-a întâmplat nimic extraordinar, ci pur și simplu este finalul unor lucruri începute, pentru că multă lume se întreabă de ce au izbucnit acum și nu au izbucnit acum un an, acum doi ani.

– Criteriile pentru a judeca eficiența unei guvernări, a exercițiului puterii, a modului în care evoluează o societate nu sunt legate doar de justiție. Aici este o anumită greșeală. Sunt legate de securitatea unei națiuni, de prosperitate, de evoluție economică, toate sunt interdependente. Acum, accentul se pune, după părerea mea, mult prea exagerat pe elementul de justiție, uitându-se celelalte două elemente care formează pivoții stabilității, securității și eficienței unei guvernări, a unei societăți. Din punctul ăsta de vedere, nu este nimic anormal. Nu este nici punctul culminant al lucrurilor, nici un aspect care a venit dintr-o dată, el a venit dintr- un flux istoric. El se va regla într- un anumit echilibru, în curând. Dacă vorbim de Justiție, foarte multe informații venite din trecut, în Justiție, au ajuns la o anumită finalitate. Ele sunt evaluate acum la nivel de organisme de aplicare a legii și se întâmplă asemenea fenomene. Ceea ce este inedit, într-adevăr, este că impactul politic al acestor evoluții este mare…

– Prin prisma factorilor implicați…

– Da, și din punctul ăsta de vedere avem chiar…

E o mare greșeală ca un inculpat să nu-și dea demisia

– Dan Andronic: Premierul…

– George Maior: …de-a face chiar cu situații inedite în istoria României, când un om într-o funcție foarte importantă este inculpat. Aici este de discutat. Eu văd evoluția unei societăți prin prisma reglajelor politice și a mecanismului politic- constituțional. Există multiple modalități prin care oamenii vin și pleacă de la putere, acum ne izbim de acest lucru.

– Știți că în România nu prea există această instituție a demisiei (…) La nivelul clasei politice nu există acest obicei. Cu cât te duci mai la Vest, cu atât lucrurile sunt mai naturale. S-a întâmplat ceva, ai plecat. Poți să revii sau nu. La noi, există un sentiment al eternității într-o funcție, pe de o parte, iar pe de altă parte există un sentiment al…

– Fie că este politică, fie că este instituțională… funcția respectivă.

– Da. Dar, în general, chiar și cele instituționale sunt legate de politic…

– Le spun tuturor că este o mare greșeală. Strategic, pentru ei…

– Da, dar bănuiesc că v-ați confruntat cu situații…

– Da, chiar m-am confruntat….

– …în care un om, dacă este pus în situația unei demisii, i se pare o catastrofă. „Cum adică să-mi dau demisia?”. Pe de altă parte, are sentimentul că lumea se sfârșește în acel moment. De fapt, într-o carieră politică poți să ai suișuri și coborâșuri, avem exemple de oameni care au ajuns primminiștri de 5-6 ori, chiar și în istoria României lucrurile astea s-au întâmplat.

– Evident.

– Vine un moment când, nu mai știu cine spunea, în orice caz un om deștept: în momentul în care ai fost ales într-o funcție, trebuie să te pregătești pentru momentul în care pleci. Din prima zi. – Așa este.

„A da puterea în mâinile unei persoane e o greșeală”

Dan Andronic: Credeți că ar fi utilă o schimbare a Constituției – asta este una din teoriile mele – în sensul în care puterea să fie dată unui singur actor? Că este președinte, că este Parlament? Că actualul melanj duce la situații politice care sunt greu de rezolvat, dacă nu ai instrumente politice, și atunci apar tot felul de vârtejuri.

George Maior: Actuala Constituție a fost construită, concepută în încercarea de a evita un fel de concentrare a puterii în mâna unui singur actor sau a unei singure instituții în stat.

– Un fel de balans.

– Un fel de balans, cum spuneți. Nu cred că este utilă o schimbare a Constituției în acest fel. Eu cred că, în epoca post modernă în care trăim, puterea este foarte disipată. Și în societate, și în elemnetul politic, și în cel economic. Trebuie să învățăm să trăim cu multiplii centri de putere, să se respecte între ei, să aplice jocul politic. Fiecare cu elementul de discurs, cu critica etc. A da în mâinile unei singure persoane, instituții, inclusiv prin schimbări constituționale, exercițiul puterii este o greșeală. Bineînțeles, Constituția trebuie schimbată în multiple aspecte. De exemplu, interpretarea ei s-a făcut mai mult prin decizii ale Curții Constituționale, decât printr-o anumită practică politică normală.

– Și a dus și la o risipire a autorității Curții Constituționale.

– Așa este. Prea multă greutate se pune pe un singur for pentru a interpreta, inclusiv acțiuni politice, la limita unor elemente de lege, inclusiv constituționale. Repet, lucrurile merg înainte și vor merge, fără îndoială. Nimeni nu este de neînlocuit în clasa politică, nici măcar în ceea ce privește, să spunem, șefi ai guvernului.

– Din punct de vedere ideologic vi se pare că noțiunea de dreapta și stânga mai funcționează în România pentru că avem un teritoriu confuz, în care partidul de stânga ia măsuri de dreapta, partidul de dreapta ar vrea să ia și măsuri de stânga. Ceea ce însemna stânga-dreapta în sens tradițional s-a transformat într- o bătălie asupra centrului.

– Este adevărat. Distincţia devine tot mai puţin vizibilă.

– Și partidele par foarte pragmatice. Nu mai țin cont de.

– Într-adevăr, cred că acest Guvern a luat foarte multe decizii de tip neoliberal, în timp ce, cel puţin discursul Opoziţiei, are elemente de tip, hai să spun, neosocialiste, să nu se supere cineva, vorbesc ca un observator. Când vor reveni unii sau alţii la putere îşi vor schimba discursul în funcţie de interesul de partid.

„Anumiți oameni vor trebui să-și sacrifi ce popularitatea”

Dan Andronic: Vorbim, de fapt, de politică pragmatică…

George Maior: Cred că e bine, pentru că, repet, ne vom confrunta cu foarte multe crize. Acum vedem spectacolul extern, dar extern astăzi devine tot mai mult intern, şi din punct de vedere economic, şi din punct de vedere al securităţii. La un moment dat vom avea de suferit şi pe teritoriul naţional. Eu tot spun acest lucru. Să nu ne iluzionăm că trăim în pacea Kantiană pe teritoriul naţional mioritic. Nu se întâmplă acest lucru. Nu se va întâmpla şi atunci trebuie să fim pregătiţi pentru decizii grele.

– Adică?

– Adică, pur şi simplu, anumiţi oameni vor trebui să îşi sacrifice popularitatea de care beneficiază.

– Pentru a lua decizii…

– Pentru a lua decizii în interesul acestui popor.

– Nepopulare.

– Nepopulare.

– Cum ar fi?

– Cum ar fi, de exemplu, legi…

– De restrângere a drepturilor individuale?

– Nu. Ştiam că veţi implica acest lucru. Legi care să prevină anumite evenimente.

– Dar care să facă ce? Să înăsprească controlul la graniță, să înăsprească controlul internetului…

– Nu spun că poate fi interpretat şi eu m-am detaşat de aceste lucruri.

– Dar spuneți că va veni…

– Legi care nu sunt foarte populare nici din punct de vedere al securităţii, nici din punct de vedere economic, poate nici din punct de vedere al justiţiei. Decizii în ceea ce priveşte compoziţia unor structuri de forţă ale statului sau executive, în ceea ce priveşte guvernarea. Când se vor face compromisuri tocmai pentru a avea cât mai multă forţă politică pentru a lua aceste decizii. Decizii pentru a evita populisme, care să ştiţi că sunt gestante şi la nivelul societăţii noastre.

– Mă uitam pe ultimul sondaj de opinie, pe care l-am prezentat acum două săptămâni alături de Ion Cristoiu. Vorbim de două blocuri mari: stânga- dreapta, PNL-PSD, cu foarte puțin spațiu între ele. Dvs. spuneți că undeva, latent, există acea apetență pentru populism, pe care cele două blocuri s-ar putea să nu o satisfacă la această oră.

– Sunt convins.

– Într-o formă sau alta vedeți posibilă apariția unui partid de tip Syriza sau a unei mișcări, hai să nu-i zic neaparat partid.

– N-aș face comparație cu situația și socială, și economică, și culturală din Grecia, dar fenomene de tip populist, manifestate inclusiv prin cristalizări politice, cred că vor avea loc în România. Dacă aceste două blocuri, care nu sunt atât de compacte cum crede domnul Cristoiu- ca analist vorbesc acum-, și care au avut flexibilitatea necesară de a se împreuna și de a guverna împreună, atunci când a fost cazul, nu pot să gestioneze elemente care se petrec la firul ierbii și care scapă din această focalizare a lor, în acest moment lupta fiind pentru cucerirea vârfului puterii executive.

– Întotdeauna așa va fi. Știți că în România de abia se termină o campanie și începe cealaltă.

– Vor fi, vă asigur, foarte mulți actori imprevizibili în plan politic dincolo de aceste două blocuri, care vor încurca mult socotelile. Uitați-vă și la domnul Gabi Oprea, de exemplu, un element politic viril mult mai interesant decât cred unii, o variabilă de luat în calcul.

„UNPR trebuie luat în calcul”

Dan Andronic: E clar că, cel puțin la această oră, UNPR-ul, cu Gabriel Oprea, reprezintă cheia de la Palatul Victoria.

George Maior: Nu vorbesc doar de elementul politic parlamentar, ci și de elementul electoral.

– Deci vedeți UNPR ca fiind o viitoare surpriză electorală?

– N-am spus acest lucru, dar trebuie luat în calcul. Pe mine mă interesează, în calitate de ambasador, să am o situație internă predictibilă din punctul de vedere al proiectelor mari pentru România legate de relația bilaterală cu SUA. Din punct de vedere al legitimității, militar, al credibilității politice.

– Cum afectează lipsa pachetului legislativ privind retenția datelor și accesului la datele electronice capacitatea de a combate acest război informațional și posibilele amenințări teroriste?

– E vorba în primul rând de viteză, pentru că lucrurile se vor petrece într-un flux mult mai dinamic decât ne așteptăm, și se petrec, și atunci ai nevoie rapid de o analiză, de o extragere rapidă de date din anumite baze de date, de cercetarea unei istorii legate de o anumită situație ceea ce este vital astăzi. O secundă face diferența între bine și rău, catastrofă și securitate.

– Am văzut ce s-a întâmplat săptămâna trecută, când datele personale a două milioane de americani, care lucrau în administrație, au fost pur și simplu extrase din servere.

– Niciodată nu vom avea o apărare totală. E o iluzie apărarea totală, turnul de fildeș. Trebuie să fim adaptați la ceea ce fac potențialii inamici și, din păcate, lipsa nu neapărat a acestor legi ne face să fim mai puțin adaptați.

Fluxul de musulmani va fi același, indiferent dacă se va construi sau nu o moschee în România”

Dan Andronic: S-a iscat un scandal, și cu tente de islamofobie, legat de perspectiva de a construi o moschee în București, undeva, pe lângă Casa Presei Libere. În opinia dumneavoastră, ar fi o variantă pozitivă, de conviețuire interetnică, interreligioasă sau, așa cum s-a spus, un loc de întrunire și formare a radicalilor musulmani? Întrebarea este: nu cumva, prin acest proiect, mutăm un pericol mult mai aproape de România decât este la ora actuală?


FOTO: George Maior



George Maior: Fluxul de persoane de origine musulmană va fi acelaşi, indiferent dacă se construiește sau nu o moschee pe teritoriul României. Nu va creşte dramatic. Părerea mea. Cred că, în mod înţelept, ar trebui evaluată securitatea acestei situaţii, din punctul de vedere al unor instituţii care trebuie să se pronunţe. Dacă se doreşte, într-adevăr, crearea de lucruri negative pe teritoriul României, inclusiv sub aspect al radicalizării propagandei, acest lucru se va realiza oricum, în alte spaţii, nevăzute, obscure, care scapă controlului statului. Când vei avea aceste trei elemente, într- o evaluare detaşată de emoţii şi chiar şi de un anumit element propagandistic politic, vei putea lua o decizie. După părerea mea- şi aici mă despart de anumiţi oameni la care ţin chiar foarte mult, din punct de vedere al modului în care văd ei securitatea naţională-, cred că n-ar fi un lucru rău, dimpotrivă, dacă e gestionat înţelept acest fapt.

– România a fost traversată de luptători care mergeau sau se întorceau din Irak și Siria?

– Da, a fost şi chiar nu s-au oprit pe la moschei, au avut o ţintă precisă, participarea în acel război de tip jihadist din teritoriul sirian.

– Refacerea Califatului…

– Da, şi nu numai, Irak etc. Acest fapt l-am mai menţionat: ar trebui să ne îngrijoreze inclusiv din perspectiva capacităţilor noastre legislative de intervenţie mai bună sau de cunoaştere mai bună a acestor situaţii. Totuşi, văd că, nu ştiu ce se mai întâmplă acum, nu mai sunt în cadrul acestui sistem, statul şi-a făcut bine datoria, până acum.

– Există români care luptă sub culorile Statului Islamic?

– Nu sunt fenomene, sunt, poate, cazuri individuale, dar există.

– Deci există! Vorbim de România ca, până la urmă, o graniță între două lumi. O frontieră a NATO și a Uniunii Europene care, odată cu frământările din Grecia, ar putea să devină un spațiu extrem de important. Care sunt principalele pericole care ne pasc în perioada următoare?

– Eu aş spune chiar o frontieră între mai multe lumi. O lume a Occidentului, a Vestului, a NATO, a UE şi o lume a unui stat foarte puternic, cu anumite tendinţe de exprimare a forţei sale în acest spaţiu, la Est şi cu lumea aceasta de care vorbeaţi…

– Încep să recunosc diplomatul din dumneavoastră, îl regăsesc.

– … Lumea islamică, a Orientului Mijlociu, care este diferită un pic de aceasta de care vorbeam.

– Cum vedeți o rezolvare în Republica Moldova? Am văzut că, până la urmă, acolo lucrurile s-au echilibrat, prin păstrarea Primăriei Chișinăului, dacă vreți, de către Dorin Chirtoacă, un pro- european recunoscut. Dar în alte zone au fost și pierderi. Din câte vedem, la ora actuală, nu se înțeleg partidele pro-europene să formeze un front comun. Cum vedeți echilibrarea situației din Moldova, că de rezolvare cred că nu putem vorbi, într- un orizont de timp rezonabil?

– Eu am vrut să încerc şi în mandatul meu de ambasador în SUA- am discutat şi în Comisie acest lucru-, să atrag foarte mult atenţia şi Statelor Unite asupra a ceea ce reprezintă, inclusiv din punct de vedere simbolic, Moldova. Un fel de experiment reuşit în ceea ce priveşte extinderea zonei de prosperitate şi de democraţie a NATO şi a UE. Pentru că, în această privință, lucrurile nu au fost întotdeauna abordate foarte convingător, chiar de către state UE şi chiar de alte mari state, în această privinţă. România chiar s-a chinuit, indiferent ce se spune de către guvernele care s-au succedat, şi mai ales în ultima perioadă, să acorde multiplă asistenţă acestui stat, și economic, şi diplomatic şi din punct de vedere al pregătirii instituţiilor pentru a intra în orbita europeană.

– Cel puțin în privința politicilor la nivelul Președinției, Traian Băsescu a avut o preocupare constantă pentru Republica Moldova.

– Da, şi la nivelul Preşedinţiei, dar şi domnul preşedinte Iohannis are, şi Guvernul a avut. Până la urmă, la nivel de guvern se implementează anumite politici, din punct de vedere al resurselor şi nu numai. Aceste lucruri trebuie să continue. Cu cât România va fi mai puternică din punct de vedere intern şi mai bine integrată în mecanismele UE-NATO, cu atât Moldova va fi ajutată mai mult sau va putea fi ajutată mai mult. Trebuie să înţelegem acest lucru. Cu cât, din punct de vedere al stabilităţii interne, ne îndepărtăm de aceste obiective elementare pentru interesul nostru naţional, cu atât acest stat va rămâne într-o zonă gri, ceea ce nu va conveni României niciodată. Deci, trebuie să insistăm, inclusiv la nivel de politică internă, dacă vreţi, pe acest lucru. Părerea mea.

Parteneriatul SUA-România nu este complet fără rezolvarea problemei vizelor

Dan Andronic: Ați menționat faptul că plecați la Washington. Când plecați?

George Maior: Spre sfârșit de lună august, început de septembrie. Aș vrea să particip și la reuniunea diplomației, care se va desfășura la început de septembrie, și apoi să încep acolo mandatul.

– V-ați fixat niște repere, lucrurile care se pot face și care nu se pot face? Știu că aveți relații foarte bune, cel puțin cu foștii și actualii șefi ai serviciilor, atât CIA cât și FBI, v-ați întâlnit, până acum, de foarte multe ori. Asta este o premisă bună, ca să zic așa, pentru un ambasador. Dar politica, totuși, se face la nivelul Departamentului de Stat și la nivelul Congresului.

– Bineînțeles. Ce aș vrea să subliniez, din punct de vedere al relației de securitate dintre România și SUA, ca o componentă vitală a Parteneriatului strategic, lucrurile stau foarte bine. Aici trebuie menținută comunicarea, în raport de dinamica imprevizibilă a zonei și de potențialele amenințări. Adică tot timpul să ne informăm reciproc, să comunicăm, să transmitem analiză și să facem, dacă e cazul, gesturi comune pentru a preîntâmpina diverse situații, pericole etc. Ceea ce aș vrea să fac mai mult e în plan economic, la nivelul comunicării între cele două societăți, așa cum este trecut frumos în acest Parteneriat, iar multă lume uită de acest lucru. Eram cu președintele Traian Băsescu când s-au semnat aceste dimensiuni. Aici se include și problema vizelor pentru cetățenii români. Eu continui să cred că nu este un parteneriat complet fără rezolvarea acestei chestiuni. Sper ca, la finalul mandatului, să avem cel mai puternic parteneriat din această zonă a Europei cu SUA, dacă completăm Parteneriatul și cu această dimensiune. Acesta este, poate, obiectivul meu principal. Și comunitatea românească de acolo să ajute la dezvoltarea Parteneriatului pe această dimensiune, că are un rol, și noi, la rândul nostru, să încercăm să îndeplinim acest obiectiv pentru această comunitate extraordinară pe care o avem în SUA.

– Deci credeți că România va rămâne un partener strategic important pentru Statele Unite?

– Cel mai important, sper, în zonă. Bineînțeles, alături de Polonia, dar sunt și alte dimensiuni specifice României, care sunt foarte interesante.

– Care sunt acele dimensiuni specifice României?

– România are și deschiderile spre Orientul Mijlociu, ceea ce e totuși un lucru care poate fi jucat mult în avantajul nostru, avem cunoaștere bună, istorie bună a interacțiunii cu această lume, care va rămâne punctul fierbinte al globului, din punctul de vedere al securității și al intereselor americane și ale noastre.

„Am refuzat să rămân în politică din corectitudine morală”

Dan Andronic: Vreau să revenim puțin la momentul de dinaintea desemnării dumneavoastră ca ambasador. Vi s-a propus să rămâneți în politică?

George Maior: De foarte multe ori, din partea…

– Mă refer la ultimele șase luni.

– Da, dar și din istoria lucrurilor…

– Dar în ultimele șase luni?

– Da, am refuzat, pentru că, repet, nu consider că este acum un asemenea moment, nu este oportun, părerea mea, după ce ai fost ani buni director al principalului serviciu de informații, să faci o asemenea translație artificială…

– De ce artificială? Până la urmă veniți din politică. Este un traseu format din diplomație, politică, SRI.

– Mie așa mi se pare că ar fi.

– Credeți că ar fi avantaj competițional, ca să spun așa, ați ști mult mai multe lucruri decât cele pe care ar trebui să le cunoască un politician?

– Nu mă refer la acest aspect, ci la o anumită corectitudine morală. Multă lume, analiști, m-au implicat ba în PSD, ba în alte partide, ba în funcții guvernamentale, dar ați văzut că nu s-a întâmplat. Le spun acelor analiști că au greșit când au făcut asemenea estimări. Este un curs firesc. Este prima mea meserie, știu că pot s-o fac, cred eu, bine, dacă nu pot s-o fac bine, știu ce trebuie să fac, îmi cunosc limitele, deci e foarte bine așa.

– Deci, nu e vorba că nu vi s-au făcut oferte suficient de tentante, ci că ați considerat că este mai bine să vă rupeți puțin de viața politică internă.

– Că e firesc și pentru viața politică de la noi.

– Și că așa e fairplay.

– Și e fairplay, dacă mai există așa ceva.

– Fairplay-ul este o valoare individuală, nu una colectivă, fiecare decide pentru sine. Dacă ar fi să vă uitați la perioada în care ați fost în fruntea SRI, regretați anumite lucruri pe care nu le-ați făcut?

– Da, regret anumite lucruri, dar nu o să vi le spun decât în memorii.

– Aveți de gând să vă scrieți memoriile?

– La un moment dat, bineînțeles că da și cred că este datoria fiecăruia, care a avut o funcție importantă, ba chiar foarte important, să le scrie.

– Uitându-vă la momentul când ați preluat conducerea SRI și apoi la momentul la care ați lăsat Serviciul, care a fost evoluția? Sunteți mulțumit de munca pe care ați avut-o? Adică puteți să spuneți că „l-am luat dintr- o anumită zonă, am reușit să-mi pun amprenta”, că în nouă ani de zile un director își pune amprenta?

– Eu cred că Serviciul a parcurs o reformă profundă, s-a democratizat în raport cu ideea de serviciu într-un stat occidental. Cred că a ajuns la o forță foarte puternică, care este benefică pentru apărarea și securitatea statului. Eu cred că acum este în faza în care să știe cu înțelepciune să-și gestioneze bine această forță, dobândită pe parcursul acestui mandat datorită multor factori, nu neapărat datorită mie. Întotdeauna, când ai foarte multă putere, trebuie să o folosești înțelept și văd că o fac, deocamdată.

Într-un ritm normal, natural, fără împingeri forțate se pot face multe în plan economic

Dan Andronic: Este adevărat că, la nivelul economic, cooperarea dintre SUA și România nu a avut aceeași dinamică, poate și din cauza faptului că vorbim de o economie eminamente privată, care caută oportunități economice și nu politice, care nu poate fi comandată de la un anumit nivel, ci, eventual, doar impulsionată. Și aici este, până la urmă, rolul României de a construi predictibilitate, infrastructură de toate felurile în așa fel încât investițiile americane să vină.


FOTO:  Dan Andronic si George Maior



George Maior: Sigur.

– Ce poate face un ambasador?

– În primul rând să pună lumea în contact despre oportunitățile existente aici. Apoi, poate chiar mai important decât această facilitare de contact, să rezolve problemele birocratice interne, multiple, pe care le poate întâmpina un investitor, nu neapărat, american. Aici depinde și de forța lui de comunicare cu reprezentanți ai guvernului, ai diverselor agenții etc. În al doilea rând, cred că ne trebuie și eficiență în ceea ce privește capacitatea noastră de a transmite că țara a evoluat bine, din punct de vedere al regimurilor economice care s-au succedat, din punct de vedere fiscal, din punct de vedere al unor facilități, al unor oportunități. Aici poate s-a făcut mai puțin decât m-aș fi așteptat, în special în domeniul energiei și al ITului. Și, nu în ultimul rând, a promova mai mult ceea ce avem ca un „asset”, cum spun ei, sau ca o valoare extraordinară: forța de muncă românească, extrem de creativă pe aceste zone de înaltă tehnologie, pe care o vedem acum. Cred că, într-un ritm normal, natural, fără împingeri forțate se pot realiza foarte multe. Nu numai doar pe zona de înaltă tehnologie. Recent, am avut o vizită în SUA, în patru-cinci state și vreau să spun că peste tot am întâlnit români care lucrau în diferite zone: de la asigurări, până la zona hotelieră. Este clar că vizele, o eventuală relaxare a regimului vizelor și chiar mergând până la dispariția lor, ar duce la un aflux de tineri care să-și caute o slujbă acolo. Deși, majoritatea nu vor să se stabilească acolo, ci să se întoarcă în România.

„Nu e un singur lucru de care să fi u mândru”

Dan Andronic: Nu vreți să-mi spuneți care sunt lucrurile pe care le regretați și cred că este ultimul interviu pe care îl acordați, înainte să plecați în Statele Unite, cel puțin mie.

George Maior: Chiar este.

– Dar spuneți-mi care este lucrul de care sunteți cel mai mândru în ultimii nouă ani?

– Lucrul de care sunt cel mai mândru e faptul că sunt mândru că nu este un singur lucru de care să fiu cel mai mândru. Și nu e un joc de cuvinte. Eu cred că țara a fost în siguranță, nu s-a întâmplat o catastrofă, nu a suferit lumea un seism, un șoc, din punct de vedere al securității, și asta se datorează multor nopți nedormite pentru siguranța cetățenilor. Cred că e un lucru care e cuantificabil. În rest, foarte multe alte lucruri, foarte multe greșeli, recunosc, tot timpul am recunoscut, dar astea sunt pentru memorii.

– Vă mulțumesc foarte mult. Mult succes!

– Vă mulțumesc și eu!