Pentru statul evreu, exportul de gaze este un obiectiv economic și diplomatic

Statul evreu a început să exporte gaze în Iordania. De asemenea, el le va vinde în Egipt și vrea să ia cu asalt și piața europeană. Pentru Israel, acesta este deopotrivă un obiectiv economic și diplomatic. Dar este, de asemenea, un pariu riscant.

Gaze pentru bune relații de vecinătate: Israel a început, miercuri, să exporte gaz în țara vecină, Iordania.  Amman a devenit astfel primul client al ceea ce oficialii israelieni au numit „cel mai important proiect energetic din istoria” statului evreu. Adică exploatarea câmpurilor de gaz offshore în apele teritoriale israeliene din Marea Mediterană.

Putere energetică

„Pentru prima dată în istoria sa, Israelul este o putere energetică, în același timp capabilă să se susțină, să își obțină independența energetică și să exporte gaz natural către vecinii săi pentru a-și consolida poziția regională", a declarat Yossi Abu, CEO-ul companiei israeliene Delek Drilling, membru al consorțiului care exploatează Leviathan, principalul zăcământ mediteranean al Israelului, care adăpostește aproximativ 500 de miliarde de metri cubi de gaze.

Iordania a semnat un contract de furnizare a gazului în valoare de 15 miliarde de dolari, pe 15 ani, cu statul evreu, în 2016. Un acord care i-a costat scump, din punct de vedere politic, pe liderii iordanieni.

O parte a populației le reproșează că vor să obțină energie dintr-o țară percepută de mulți iordanieni ca dușmană, în ciuda tratatului de pace dintre cele două țări. Unii politicieni au cerut chiar sabotarea conductei care urma să transporte gazul israelian.

Însă regatul hașemit al Iordaniei depinde în mare măsură de importuri pentru nevoile sale de energie. Guvernul speră să economisească în jur de 500 de milioane de dolari pe an datorită acestui contract care îi permite să nu mai fie nevoit să-l aducă din zone mai îndepărtate, deci să coste mai mult.

Pentru Israel, Iordania este doar primul pas în ambițiile sale energetice. În următoarele săptămâni, gazul israelian urmează să fie livrat și în Egipt. Livrarea ar marca „cea mai importantă cooperare economică” dintre cele două țări, de la tratatul de pace semnat acum 40 de ani la Camp David (Statele Unite), a declarat Yuval Steinitz, ministrul israelian al Energiei.

„Acest acord este cel mai important dintre cele două, deoarece până acum Egiptul era exportator de gaze în Israel", a declarat, pentru France, 24 Michael Barron, consultant al cabinetului britanic Critical Resource și specialist în energie la Orientul Mijlociu.

Ieșire din izolarea geopolitică regională

Aceste contracte prezintă o dublă miză pentru statul evreu. Acestea dovedesc, în primul rând, că resursele gaziere din Mediterana se pot dovedi rentabile. Dar exploatarea celor trei mari câmpuri de gaz descoperite în urmă cu zece ani în largul coastei israeliene a fost haotică. Atribuirea contestată a licențelor comerciale, politica energetică ezitantă a Israelului și dificultatea de a găsi clienți nu au inspirat încrederea investitorilor.

Însă situația actuală îi poate incita pe investitori să revină, subliniază Stefan Wolfrum, specialist în chestiuni energetice din Orientul Mijlociu care lucrează la Institutul german pentru relații internaționale, SWP.

„Aceste contracte pot permite Israelului să se desprindă de izolarea sa geopolitică regională, consolidând legăturile comerciale cu vecinii săi", a declarat Wolfrum.

În această optică, gazul israelian ar putea servi drept „stabilizator regional”, a spus Ezra Friedman, specialist în politică externă israeliană. Dar nu niște metri cubi de gaz vor cimenta pacea dintre Israel și vecinii săi, potrivit observatorilor. „Solidaritatea cu cauza palestiniană și imaginea pe care o au israelienii, percepuți ca inamic principal, rămân obstacole majore pentru orice lideri în a-și aprofunda relația cu Israelul ”, spune Stefan Wolfrum.

Pentru Wolfrum, aceste noi legături comerciale pot ajuta totuși la schimbarea mentalităților dacă „creează locuri de muncă și oportunități”, deschizând calea către o normalizare progresivă a relațiilor Israelului cu vecinii. Dar nu se va întâmpla peste noapte.

10% din nevoie energetice ale Europei

Pentru a face profitabile zeci de miliarde de dolari investiți în cele trei câmpuri de gaz offshore, Israel caută clienți și dincolo de imediata sa vecinătate. Premierul Benjamin Netanyahu a semnat, joi, un contract cu Cipru și Grecia pentru a construi o conductă pentru a-și exporta gazul în sudul Europei. Obiectivul declarat ar fi satisfacerea a 10% din nevoile energetice ale Vechiului Continent, subliniază Financial Times.

Dar este un pariu riscant. În primul rând, pentru că pe drumul către Europa, Israel va trebui să treacă de obstacolul numit Turcia. Ankara nu vede cu ochi buni o alianță israeliano-cipriotă în sectorul gazelor mediteraneene.

Turcia este preocupată de potențialele zăcăminte gaziere din apele disputate în largul coastei cipriote și percepe planul israelian ca o modalitate de excludere a ei dintr-un posibil El Dorado gazier.

În acest sens, „proiectul conductelor israeliene putea foarte bine să agraveze tensiunile existente între Turcia și Cipru”, notează Michael Barron.

Sector foarte concurențial

Potrivit Barron, Israelul nu a ales un moment propice pentru a ataca piața europeană. „Este un sector din ce în ce mai competitiv, cu jucători grei precum Rusia sau Algeria. Mai multe proiecte ar trebui să vadă lumina zilei în acest an și există riscul ca Israelul să nu-și poată găsi locul în această piață ", explică el.

Michael Barron apreciază că Israelul ar putea mai degrabă să ia în calcul coasta asiatică, mizând pe gazul natural lichefiat (GNL). „Există nevoi mari în India, China sau Coreea de Sud, iar poziția geografică privilegiată a Israelului de a exporta GNL cu vaporul în Asia ar putea juca în favoarea sa", a spus specialistul.

Dar Israel trebuie să-și dezvolte infrastructuri pentru a lichefia gazul și să semneze acorduri pentru a-l exporta folosind porturile egiptene, spre exemplu.

Pași care ar putea dura ani de zile în contextul unei realități ce se schimbă mereu și rapid în Orientul Mijlociu.