Zeci de planete care ar putea fi locuibile au fost descoperite, de-a lungul timpului, se astronomi în afara sistemului nostru solar. Ele poartă numele de “Super-Pământuri“, căci au caracteristici uimitoare: pot fi de două ori mai mari decât Terra și de până la 10 ori mai masive.

De ce ar putea fi casa perfectă pentru pământeni

Toată această masă suplimentară ar putea face din “Super-Pământurile” o casă perfectă pentru locuitorii Planetei Albastre, apreciază oamenii de știință. Momentan, astronomii le cunosc mărimea sau masa, dar nu știu încă dacă sunt 100% locuibile, a explicat la Digi24 astronomul Adrian Sonka.

Descoperirea a zeci de planete potențial locuibile înseamnă zeci de șanse să fie descoperită prima viață extraterestră sau multe locuri unde oamenii și-ar putea stabili primele colonii interstelare.

În mod normal, te-ai gândi că planetele care seamănă cel mai mult cu Pământul ar trebui să fie în topul listei de preferințe ale unei vieți alternative, căci oferă tot ce avem nevoie: apă, pământ, o atmosferă și miliarde de forme de viață. Dar, potrivit unui grup restrâns de cercetători, există planete mai mari și mai propice vieții ca acolo, numite generic “Super-Pământuri”.

Ele pot fi unele dintre cele mai comune planete din galaxia noastră. Din 2009, telescopul spațial Kepler a descoperit aproximativ 4.000 de exoplanete, 30% dintre acestea fiind “Super-Pământuri”. Câteva procente din acele Super-Pământuri orbitează în zona locuibilă a stelei gazdă, o zonă numită “Goldilocks”, unde suprafața planetei are temperatura potrivită pentru apa lichidă, nici prea rece, nici prea caldă.

Există și șansa ca unele dintre aceste “Super-Pământ” să nu fie stâncoase precum Pământul. Cele mai mari ar putea fi alcătuite în mare parte din hidrogen și heliu, cum ar fi Jupiter și Saturn, care nu sunt ospitaliere pentru viață.

Astronom: Cea mai apropiată planetă Super-Pământ este la 4 ani-lumină

Astronomul Adrian Sonka, de la Observatorul Astronomic din București, a explicat ce le face atât de speciale și cât sunt de greu de descoperit. Iar speranța de a ajunge prea repede acolo a locuitorilor Terrei este încă o utopie. Cum spunea poetul, “La steaua care a răsărit e o cale atât de lungă/Că mii de ani i-au trebuit luminii s-o ajungă”.

“Nu întotdeauna când spui super e de bine. În cazul super – planetelor de tip Super-Pământ este și de bine, și de rău. Acestea sunt planete mari, dar asta înseamnă și o gravitație de minim 3–4 ori mai mare, asta nu e de bine.  O planetă mare cu gravitație mare are și atmosferă destul de densă, ceea ce permite să fi o situație ca pe Pământ, un fel de junglă tropicală.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE