Maşini agricole, fum de mititei şi chipuri ministeriale, totul asezonat cu muzică lăutărească. Târgul Indagra din acest an oferă extazul preţurilor cu mult piper în jurul înferbântatelor ceaune.

Şi totuşi lume, cât cuprinde. Plasele aleargă, pline, semn că mulţi au venit după serioase provizii. Cu iz tradiţional.

Zona tractoarelor e dominată de mastodonţi pe care doar costumele specialiştilor le fixează cu privirea. Pe când aria culinară exultă prin cozi şi mese, în desfătarea papilelor gustative.

Preţuri de speriat

Cel puţin un salariu mediu poţi să spargi numai dacă te învârţi prin fleici şi cârnăţăraie.  

Un client pleacă de la rândul unde stătuse minute bune, după ce aude că trei porţii de pastramă, cu mămăliguţă şi alte suveniruri, costă 130 de lei.

Mai la vale, brandul de Pleşcoi îşi anunţă supremaţia, contra sumei de 60 de lei, pe kilogram.

Fără necuvântătoare

Suntem, din păcate, în anul dominat de scandalul pestei porcine, ceea ce a făcut ca ediţia din 2018 a Indagra să fie văduvită de necuvântătoare, de toate categoriile, de la păsăret până la oi capre şi, evident, porci.

Probabil aşa se explică atmosfera actuală, statică. La Romexpo te afli în mijlocul unei mega-pieţe agroalimentare. Şi cam atât.  

Ciocolata fără zahăr

Noroc cu ciocolata de Giurgiu! Vitrina e plină cu ceea ce vânzătorii ne promit a fi un deliciu. Fără zahăr.

Calupuri imense surâd din spatele etichetelor pe care sunt scrise preţurile. Câteva cifre sar în ochi, 65 şi 75 de lei pe kilogram.

Doboş e prăjitura care îl onorează pe producătorul din comuna Joiţia. Prea mult nu are timp de vorbă, fiind solicitat de clienţi.

Ghicitoare în mijlocul brânzei

În spaţiul brânzei de burduf se intră numai după ce răspunzi la o ghicitoare, din partea lui Ion Poponeci. În ce anume e învelită brânza asta?

O încercare, două, trei, nu se potriveşte nimic. Am rămas cu toţii corigenţi la istorie. Ion anunţă că e pielea de oaie. Un mod prin care străbunicii păstrau brânzeturile, fără să aibă nevoie de frigider, timp de un an.

Omul a venit din comuna Şirnea, judeţul Braşov. Mărturiseşte că de zece ani Bucureştiul e a doua lui casă, venind constant la târgul din Agronomie.

Supărată pe taxe

Tot din Braşov e şi Cecilia Istrate, dar ea reprezintă comuna Fundata. E puţin supărată. Motivul fiind legat de taxa pe care o consideră foarte mare, cât trebuie să plătească pentru standul lor, de câţiva metri pătraţi. Al lor, pentru că a venit în Capitală împreună cu soţul.

„El ştie mai bine cât a plătit”, evită doamna răspunsul tranşant. Bărbatul ei nu e de faţă la discuţia noastră. Oricum, din ce ştie ea, ar fi vorba de câteva mii de lei, pe cinci zile, cât ţine târgul, din 31 octombrie până în 4 noiembrie.

„Nu ne scoatem pârleala”, referindu-se la nivelul scăzut al vânzărilor. Masa e plină cu bunătăţi care îţi fac cu ochiul, şi carne de oaie, şi brânzeturi aurii, de toate felurile.

Drona agricolă

Când ai impresia că nimic nu te mai poate surprinde, apare drona cu veleităţi agricole. Tocmai din China.

Adusă însă de o firmă din Bulgaria, căci trăim în era globalizării. Dialogul se leagă totuşi greu cu Berna, o domniţă oacheşă. Nu stăpâneşte amănunte tehnice.

Aparatul are sub burtă un recipient de câţiva litri unde se pune lichidul pentru stropit culturile.

Teleghidata instalaţie poate să acopere o suprafaţă de un kilometru pătrat. Preţul acestei jucării e de 11.000 de euro.

Duduia are preţul notat pe o hârtie. Probabil că a fost întrebată şi de alţii, aşa că are temele făcute, măcar în această privinţă.

Portocali şi mandarini

În mijlocul florilor de toamnă au răsărit câţiva portocali şi mandarini. Pomii sunt în ghivece şi prima oară ai impresia că fructele au rol de decor. Deloc aşa, e asigurarea Ancăi Stăncescu, reprezentând o pepinieră din Dâmboviţa.

Misterul e repede spulberat. Nici pomeneală ca arboretul să fi fost aclimatizat la noi. E vorba de importuri din Franţa.

„Am adus câteva sute de pomişori”, mare parte din ei fiind deja vânduţi. Un exemplar costă 350 de lei. Pomişorii aduşi la expoziţia naţională nu sunt mai mari de statul unui om şi au patru ani, însă viaţa lor se poate întinde pe 30 de primăveri, dacă sunt bine îngrijiţi.

Asta înseamnă ca vara să-i scoţi în aer liber, în timp ce iarna să fie într-un spaţiu protejat, la cel puţin zece grade, cu plus.

Cât despre recoltă, aceasta e mai degrabă simbolică, între şapte şi 15 fructe pe sezon. Dar poţi spune că ai fructe exotice la tine acasă.

Dacă la noi în ţară se cultivă deja kivi şi smochine, n-ar trebui să ne mire ca în viitor portocalele şi mandarinele să înveţe româneşte.

Pâinea şi cuţitul

Dacă vezi într-un anumit colţ buluceală fără margini, e clar că niscaiva politicieni şi-au făcut apariţia pe acolo.

Chiar aşa, stimabile. Mai întâi, domnul Daia. Ministrul Agriculturii merge din stand în stand şi se întreţine, jovial, cu producătorii. Lumea e pregătită cu telefoanele, să-şi facă selfie-uri cu înaltul chip.

Pe urmă se anunţă venirea doamnei Viorica Dăncilă. Foarte multe costume se grupează în dreptul pavilionului central, în scopul comitetului de primire.

Înaltul oficial ajunge cu trei sferturi de oră întârziere. Cică ar fi trebuit să ajungă la trei, fix. Sau cel puţin aşa se zvonise.

Primul ministru se duce spre una dintre mesele din apropiere, încărcată cu pâine rotundă, de casă. Îi văzusem ceva mai devreme pe brutari cum băteau coaja înnegrită, semn că abia ce scoseseră pita din cuptor.

Acum, ca o româncă ce nu şi-a uitat locul, primind de la gazde un cuţit de toată frumuseţea, taie cu sârg miracolul aburind.

În jur, circul îşi face din plin datoria!