Tibi Clenci, cel mai nou jurat de la „Bravo, ai stil”, este unul dintre cei renumiți fotografi din România, având un portofoliu mai mult decât impresionant. Desemnat în repetate rânduri „Cel mai bun fotograf” din România, Tibi continuă să rămână extrem de modest și preferă să-i lase pe alții să-l laude. Deși are fotografii publicate în mari revistă de modă, acea fotografie care-l reprezintă în totalitate nu simte încă să o arate publicului.

Așa cum era firesc, în afară de familie, fotografia este ceea ce îl reprezintă și prin care poate să se manifeste așa cum dorește. Chiar și asa, la trecerea dintre ani, Tibi Clenci nu are proiectată în minte imaginea acelei fotografii cu care să ilustreze anul 2021.

[soc_slider_shortcode id="4280739"]

„În spirit de glumă aș spune că aceea pe care nu am făcut-o, a anului 2023 chiar (râde). Imaginea anului care tocmai trece, pentru mine, este cea a primăverii. După un an și jumătate de pandemie, cât nu am fost activ, nu am lucrat, finalul lui 2021 a fost ca o gaură de aer. Economia s-a repus în mișcare, oamenii s-au reorientat către muncă și energii pozitive.

Sunt un tip care alege întotdeauna jumătatea plină a paharului, așa că aleg jumătatea de final a anului care este ca o primăvară, o trezire la viață. Sper ca 2022 să fie și mai bun, iar în 2023 paharul să fie plin”, a declarat Tibi pentru Evenimentul Zilei. Juratului de la „Bravo, ai stil” nu-i place neapărat să fotografieze obiecte, peisaje, ci oameni. Spune că astfel reușește să creeze povești și să transmită mesaje.

„Nu este un obiect, nici un loc, sunt oamenii. Omul este povestea. Chiar dacă semănăm, avem aceleași  caracteristici fizice, suntem atât de diferiți. Azi pot lucra cu un om care îmi spune o poveste, mâine cu altul care poate are aceeși poveste, dar spusă diferit, interpretată altfel. În special femeia este muza mea”, ne-a mai spus Tibi.

În momentul de față, în România, are o competiție mică, putem să numărăm pe degete fotografii cu adevărat excepționali din România, însă lui Tibi nu îi este frică de concurență, singura lui „teamă” fiind de fiul lui, Tudor, care la nici 6 ani știe cum să manevreze un aparat de fotografiat profesional, ca cel al tatălui său.

„Competiția, și încă una acerbă și fair play-ul reprezintă scapa care m-a dus mai sus. Nu poți deveni mai bun fără competiție. Tu, singur, în competiție cu tine însuți este un concurs care, la un moment dat, are o limită. Când ai în jurul tău oameni care te stârnesc prin calitatea lor este benefic. Dar cea mai mare „teamă” este legată de competiția cu Tudor, care mi-o va lua înainte.

Se joacă de vreo doi ani de zile cu aparatul foto, pentru că mă însoțește aproape peste tot. Se joacă, știe doar să privească prin obiectiv și îi place ce vede, dar nu trag speranțe că se va transforma într-un fotograf, într-un artist. Mă interesează să fie un om, un suflet bun. Vom vedea ca profesionist ce va dori să fie, eu și soția mea, Adina, și toată familia îl vom sprijini să ajungă acolo unde își dorește”, ne-a mai spus amuzat Tibi.

 

După mii de pictoriale cu femei superbe, Tibi ne mărturisește că adevărata perfecțiune, din punctul lui de vedere, este suprinsă într-o fotografie pe care încă nu este pregătit să o facă publică. „Am o serie de fotografii, acea fotografie încă nu este publicată, e făcută în pandemie și reprezintă frica, teama, noul, vechiul, toate sub semnul necunoscutului zilei ce va urma.

Pandemia a fost o supriză negativă pentru fiecare dintre noi, dar persoanele puternice sunt obligate să caute frumusețea în urât. Eu caut în operele mele acel melanj între estetica frumosului și estetica urâtului, și la propriu, și la figurat. Am creat o poveste pe care încă nu am publicat-o. Doresc să fac o expoziție pentru public, cu imagini sugestive ale femeii zilelor noastre. Este o femeie camuflată, îmbrăcată într-o armură, căreia nu i se vede adevăratul chip”, a mai spus fotograful.

„Familia mea nu este într-o filmografie, ci într-un film”

Atunci când a vorbit despre perfecțiune, primul gând s-a îndreptat către soție și fiul său. Ei bine, ciudat sau nu, familia Clenci nu are foarte multe fotografii făcute de Tibi. „Au trecut mai bine de 20 de ani de la ultima fotografie, era pe un film alb-negru. Ce este cel mai frumos, păstrez pentru mine (zâmbește). Adina îmi spune că și în cazul meu se confirmă povestea croitorului.

Familia mea nu are fotografii făcute de mine, așa cum nici croitorul nu are haine. Dar după fiecare experiment artistic alerg acasă cu brațele deschise. Sunt disperat, și ei știu, să mă întorc acasă la ei. Familia mea nu este într-o filmografie, ci este într-un film pe care îl construiesc mental în fiecare zi”, ne-a mai mărturisit Tibi Clenci.