Fenomenul hikikomori din Japonia. Povestea oamenilor care dispar ani întregi în propriile camere

Sursa foto: Dreamstime.com

În Japonia există un fenomen social care a atras atenția sociologilor, psihologilor și autorităților publice: hikikomori, termen folosit pentru a descrie persoane care se retrag complet din viața socială și trăiesc izolate în propriile locuințe luni sau chiar ani întregi.

Conceptul a fost definit oficial de psihiatrul japonez Tamaki Saitō la sfârșitul anilor 1990, când a observat un număr tot mai mare de tineri care refuzau să meargă la școală, să lucreze sau să interacționeze cu societatea.

Termenul „hikikomori” poate fi tradus aproximativ prin „a se retrage în interior” sau „a se izola”. Persoanele afectate ajung să petreacă cea mai mare parte a timpului în camerele lor, evitând contactul cu lumea exterioară.

Potrivit datelor publicate de Ministerul Sănătății, Muncii și Bunăstării din Japonia, sute de mii de persoane din Japonia se confruntă cu această formă de izolare socială.

Unele studii și estimări realizate de autoritățile japoneze au indicat că numărul persoanelor aflate în această situație ar putea depăși un milion.

Cum ajung oamenii să trăiască ani întregi în izolare

Fenomenul hikikomori nu apare brusc. În multe cazuri, izolarea începe treptat.

Un tânăr poate refuza inițial să meargă la școală din cauza anxietății sociale sau a presiunii academice. Ulterior, evitarea activităților sociale devine permanentă.

Persoanele afectate ajung să își petreacă aproape tot timpul în camera lor. Uneori ies doar noaptea pentru a evita întâlnirile cu alte persoane.

În cazurile severe, izolarea poate dura ani sau chiar decenii.

În unele situații, părinții continuă să îi întrețină pe acești tineri, ceea ce face posibilă menținerea acestui stil de viață pe termen foarte lung.

Primele cazuri au fost observate în Japonia în anii 1990

Fenomenul a devenit cunoscut în anii 1990, când psihiatrul Tamaki Saitō a publicat o carte în care analiza această formă de izolare socială.

El descria situații în care tineri japonezi petreceau luni sau ani în camerele lor, fără să lucreze și fără să participe la viața socială.

De atunci, conceptul a devenit un subiect important de cercetare în sociologie și psihologie.

Autoritățile japoneze au început să studieze fenomenul și să dezvolte programe de sprijin pentru persoanele afectate.

Izolarea poate dura ani sau chiar decenii

Unele dintre cele mai extreme cazuri documentate implică persoane care au trăit izolate timp de peste zece ani.

În aceste situații, persoanele afectate își creează un univers propriu în interiorul camerei.

Viața lor se concentrează pe activități precum utilizarea internetului, jocuri video, vizionarea de filme sau cititul.

Contactul cu lumea exterioară este redus la minimum.

Uneori, singura interacțiune este cu membrii familiei care le aduc mâncare sau alte lucruri necesare.

Presiunea socială și culturală este considerată una dintre cauzele fenomenului

Specialiștii consideră că fenomenul hikikomori este influențat de mai mulți factori.

Sistemul educațional competitiv, presiunea socială și așteptările ridicate ale societății japoneze sunt adesea menționate printre cauzele posibile.

În Japonia, succesul academic și profesional este considerat extrem de important. Pentru unii tineri, presiunea de a reuși poate deveni copleșitoare.

Eșecul școlar sau dificultățile sociale pot duce la retragerea completă din societate.

Fenomenul nu mai este limitat doar la Japonia

Deși termenul hikikomori provine din Japonia, specialiștii spun că situații similare există și în alte țări.

Cazuri de izolare socială extremă au fost raportate în Coreea de Sud, Italia, Spania și Statele Unite.

Organizații internaționale și cercetători au început să studieze fenomenul la nivel global, deoarece izolarea socială prelungită poate avea efecte serioase asupra sănătății mintale.

Autoritățile japoneze au lansat programe pentru reintegrarea socială

Guvernul japonez a încercat în ultimii ani să dezvolte programe care să ajute persoanele afectate de hikikomori să revină în societate.

Aceste programe includ consiliere psihologică, centre de sprijin și programe de reintegrare profesională.

Unele organizații non-guvernamentale oferă sprijin familiilor care se confruntă cu această problemă.

Scopul acestor inițiative este de a ajuta persoanele izolate să reia treptat contactul cu societatea.

Familiile sunt adesea cele care suportă impactul fenomenului

În multe cazuri, familiile joacă un rol central în gestionarea situației.

Părinții continuă să își susțină copiii adulți care trăiesc izolați. Această situație poate dura ani întregi.

În Japonia există chiar un termen pentru această problemă socială: „problema 80-50”.

Conceptul descrie situația în care părinți de aproximativ 80 de ani încă întrețin copii de aproximativ 50 de ani care trăiesc în izolare.

Autoritățile japoneze consideră că această problemă ar putea deveni tot mai serioasă pe măsură ce populația îmbătrânește.

Fenomenul ridică întrebări despre societatea modernă

Pentru cercetători, hikikomori nu este doar o problemă individuală, ci și un semnal despre schimbările din societate.

Creșterea izolării sociale, impactul tehnologiei și presiunile economice sunt factori analizați în studii despre acest fenomen.

Unii sociologi consideră că hikikomori reflectă dificultățile pe care le întâmpină anumite persoane în adaptarea la societatea modernă.

Deși fenomenul este asociat cel mai des cu Japonia, specialiștii spun că izolarea socială severă ar putea deveni o problemă globală.