Femeie ținută în sclavie timp de 25 de ani de o prietenă de familie. Agresoarea a fost condamnată

Femeie ținută în sclavie timp de 25 de ani de o prietenă de familie. Agresoarea a fost condamnatăViolență. Sursa foto: Nino Carè/ Pixabay

O femeie a fost ținută captivă timp de peste două decenii în casa unei cunoștințe de familie, fiind obligată să muncească și să trăiască în condiții degradante. Cazul a ajuns în fața instanței din Marea Britanie, iar femeia responsabilă a fost condamnată la 13 ani de închisoare pentru abuzurile comise, potrivit Sky News.

Femeie ținută în sclavie timp de 25 de ani de o prietenă de familie

Amanda Wixon, în vârstă de 56 de ani, a fost găsită vinovată că a ținut victima sub control timp de aproximativ 25 de ani. Femeia, care astăzi are 40 de ani, a fost obligată să îndeplinească sarcini casnice și era pedepsită frecvent dacă nu le realiza. Potrivit informațiilor prezentate în instanță, victima era forțată să o radă pe agresoare și era lovită în mod regulat atunci când nu își îndeplinea îndatoririle. De asemenea, era obligată să se hrănească doar cu resturi de mâncare.

Autoritățile spun că, în aceeași perioadă, Wixon – mamă a zece copii – ar fi încasat ilegal peste 100.000 de lire sterline din beneficii acordate victimei. Potrivit Sky News, femeia condamnată va executa două treimi din pedeapsă.

Cazul a ieșit la iveală în martie 2021, când polițiștii au intervenit la locuința din Tewkesbury, în Gloucestershire, după un pont oferit de unul dintre fiii lui Wixon. Ofițerii care au ajuns la fața locului au descris camera în care era ținută victima ca fiind asemănătoare unei „celule de închisoare”. În încăpere au găsit un pat simplu cu cearșafuri murdare, pereți goi de tencuială afectați de mucegai și lipsa iluminatului.

Victima, care are dificultăți de învățare, o cunoștea pe Wixon încă din copilărie, prin legături de familie. În 1996, când avea doar 16 ani, a fost adusă să locuiască în casa acesteia.

Camera scalviei

Camera scalviei. Sursă foto: Facebook/gloucestershire.constabulary/

Condiții degradante și violențe repetate

Ancheta a arătat că femeia a fost ținută în condiții precare timp de mai bine de două decenii. Ea era obligată să aibă grijă de copiii agresoarei, era închisă în locuință și nu primea hrană sau îngrijire medicală adecvată. În timpul procesului, jurații au aflat că victima a fost bătută cu un mâner de mătură și că i-au fost scoși dinții. De asemenea, i s-a stropit gâtul cu detergent de vase și fața cu înălbitor. Wixon nu îi permitea să se spele, iar femeia reușea să facă acest lucru doar pe ascuns, în timpul nopții.

Instanța a mai aflat că agresoarea a strangulat-o pe victimă și i-a împins capul în toaletă. În plus, beneficiile sociale destinate victimei au fost virate în contul bancar al lui Wixon încă de la sfârșitul anilor 1990, suma totală depășind 100.000 de lire sterline.

După ce a fost scoasă din locuință, medicii au constatat că femeia era „malnutrită”. Aceasta avea cicatrici în jurul gurii, despre care specialiștii cred că ar fi fost provocate de contactul cu produse de curățare. De asemenea, medicii au observat bătături pe glezne, aspect care corespunde relatării victimei potrivit căreia petrecea ore întregi în genunchi, măturând podeaua.

La pronunțarea pedepsei, judecătorul Ian Lawrie KC a spus că Amanda Wixon nu a recunoscut impactul faptelor sale asupra victimei. „Gravitatea infracțiunii dumneavoastră este atât de gravă încât impun o perioadă semnificativă de detenție", a spus el. Judecătorul a subliniat și efectele pe termen lung ale abuzurilor suferite. „Trauma persistentă și durabilă a acelei sclavii rămâne. Această infracțiune nu a fost izolată și a persistat timp de mulți ani."

Cum arată viața femeii, după ce a fost eliberată din sclavie

În prezent, femeia locuiește cu o familie adoptivă, urmează cursuri la facultate și a reușit să călătorească în vacanțe în străinătate. Mama adoptivă a povestit că perioada de recuperare a fost dificilă și că a fost nevoie de mult sprijin pentru ca victima să se adapteze unei vieți normale.

Ea a explicat că „a trebuit să o ducă la medic și să facă multe programări și să încerce să o hrănească și să-i arate dragostea... Nu era obișnuită cu astfel de lucruri”. Potrivit acesteia, la început femeia nu accepta apropierea fizică: „nu a vrut să o îmbrățișez”, dar că, după săptămâni de sprijin și muncă asiduă, „s-a întors și a început să fie iubitoare”.

3
3