Înainte de izbucnirea Primului Război Mondial, stațiunea franceză Nisa a devenit locul preferat al aristocrației ruse pentru petrecerea iernilor luxoase, pe Coasta de Azur. O broșură istorică semnată de Nikita Ionnikoff, intitulată Nice-La «Petite Russe» , aduce în prim-plan de viață opulentă a nobililor ruși doritori de soarele Mediteranei. Tradusă și comentată de Ion Cristoiu, lucrare reconstituie o lume în care banii curgeau fără opreliști, iar fastul era dus la extrem – semn nu doar al unei bogății fără limită, ci și al unei clase aristocratice rupte de realitate.

Nisa – „mica Rusie” de pe Coasta de Azur

Prezența rusă în Nisa a fost atât de numeroasă și influentă, că orașul a căpătat porecla La Petite Russe . În comparație cu vizitatorii britanici sau italieni – inclusiv Regina Victoria, care și-a exprimat admirația față de peisajul mediteranean – rușii s-au remarcat printr-o cu totul altă atitudine: extravaganță, construcții megalomane și petreceri de o opulență greu de imaginat.

Construcții realizate de nobili ruși, în special în jurul colinei Piol, erau menite să reproducă atmosfera patriei lor, dar cu un amestec bizar de influențe slave și mediteraneene. Ghidurile turistice contemporane menționează excentricitățile rușilor ca elemente pitorești, ilustrând decadența unei elite aristocratice care nu mai avea contact cu realitățile sociale și politice ale propriului imperiu, conform Historia.

Baluri fastuoase și cadouri incredibile la Nisa

Cel mai impresionant exemplu al acestui stil de viață extravagant este oferit de balul logodnicilor organizat de Marea Ducesă Elena Pavlovna, în colaborare cu nepoata sa, Marea Ducesă Olga. Evenimentul, care a avut loc pe 28 iunie 1857, a adunat peste 5.000 de persoane din toate păturile societății nissarde în grădinile vilei Brémond.

Atmosfera a fost una de basm: grădini decorate cu steaguri și flori, bufete imense cu delicatese, muzică militară și dansuri populare. La apogeul serbării, marile ducese și suita lor au distribuit cruci din aur tinerelor logodnice – un gest simbolic, dar și costisitor. Un jurnalist local scria că oamenii „își vor aminti multă vreme de felul magnific și cordial în care marea ducesă și-a luat rămas bun de la populația Nisei”.

Bijuterii rare pentru gazde

Plecarea Marii Ducese în iulie 1857 a fost marcată de noi gesturi de generozitate. A dăruit gazdelor sale obiecte valoroase: o cutie de aur cu un capac din safir, un inel cu briliante pentru abatele Brémond și un ac împodobit cu pietre prețioase pentru fratele acestuia.

De asemenea, a comandat gravarea a două pietre comemorative, care există și astăzi în Nisa, ca mărturie a prezenței și a cheltuielilor fără măsură ale aristocrației ruse.

De unde veneau banii și ce au însemnat?

Opulența rușilor de pe Coasta de Azur ridică inevitabil întrebarea: de unde proveneau fondurile uriașe care alimentau acest stil de viață? Răspunsul, spune Ion Cristoiu, e simplu: din exploatarea rușilor de acasă. Spre deosebire de britanici, care investeau cu calcul și prudență, aristocrația rusă cheltuia fără reținere, beneficiind de averi imense dobândite pe spinarea unei populații sărăcite.

Această diferență fundamentală explică, într-o anumită măsură, de ce regimul țarist s-a prăbușit în urma Revoluției din 1917. Lumea nobililor ruși trăia în iluzia unei stabilități eterne, incapabilă să perceapă semnalele profunde ale schimbării. Extravaganțele de la Nisa devin astfel un simptom al decadenței și al izolării sociale , un preludiu al unei catastrofe istorice.

„Dacă ar fi să ne întrebăm de ce a căzut Țarismul, excentricitățile rușilor la Nisa ne dau un răspuns”, conchide Cristoiu. Într-o lume în care elitele pierd contactul cu realitatea, în care banii se risipesc în spectacole de lux pentru mase, prăbușirea nu este o surpriză, ci o consecință firească. Nisa, cu balurile ei de smaralde și cruci de aur, rămâne o vitrină spectaculoasă a ultimei sclipiri a unei aristocrații care avea să dispară sub presiunea istoriei.