Materialul care urmează nu este un produs al presei iresponsabile, ahtiate după senzațional și clicuri aducătoare de publicitate. Nici măcar un semn de exclamare sau o tragere de mânecă. Rândurile de mai jos surprind adevărul gol-goluț în legătură cu situația economică a României sub asediul coronavirusului (mortal). Mai precis, în legătură cu realitățile din jurul industriei alimentare, a agriculturii, a culturilor. Nu mai insist, ați prins ideea, e vorba despre mâncare!

Așadar, au politicienii noștri (nu ai altora) vreun plan pe termen scurt (măcar), vreo strategie gândită în așa fel încât să preîntâmpine o eventuală foamete generată de prelungirea carantinei? Nu de alta, stăm în carantină, unii – mulți – nu muncesc, nu produc nimic (consumă în schimb), dar cât va rezista România într-un asemenea scenariu?

90% din import

Explicațiile cercetătorului Constantin Vânătoru (foto), conducătorul Laboratorului de Genetică și Ameliorare din cadrul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Legumicolă Buzău, doctor în horticultură și creatorul a zeci de soiuri de legume recunoscute la nivel internațional, sunt năucitoare: „E greu și va fi și mai greu. Dacă ne referim la semințe, de pildă, 90% din ele vin din import, nu-i de joacă. De ce? Păi dacă se închid granițele, nu mai avem ce să semănăm! Suntem dependeți de marile companii străine care distribuie în țara noastră semințele care ne dau mâncarea”.

Cercetătorul, care este și preot la Arhiepiscopia Buzău, a continuat: „Aceste companii străine au transformat România într-un teren de testare. Pe marginea drumului vedem câmpuri demonstrative străine, nu românești. Noi cumpărăm semințe de milioane de euro din afară, banii pleacă din România. Apoi, semințele care vin înapoi la noi sunt foarte scumpe, pentru că aceste firme dețin deja monopolul, astfel pot ridica cum vor prețul. Nu există, pentru ele, un rival autohton”.

Ce mâncăm la toamnă?

Constantin Vânătoru își adună preț de câteva clipe gândurile. Apoi reia cu năduf: „În prețul semințelor cumpărate pe bani grei de la alții se regăsesc și banii pentru cercetare, banii noștri. Așadar, susținem, prin banii dați pe semințe străine, cercetarea altora. Dar ce vom face într-o situație ca cea de acum, când suntem asaltați de acest virus rău? Suntem la cheremul străinilor. Dacă ei închid granițele și opresc exporturile, ce facem? Rămânem cu câmpurile necultivate. Ne paște foametea, ce mai mâncăm la toamnă?”

Întrebarea cercetătorului îmi răsună în urechi și acum, la trei ore de la acest dialog. Chiar, ce vom face?

În derivă

Ultimele observații: „În plus, importurile de semințe, pe lângă faptul că sunt la prețuri foarte mari, pot aduce și alte pericole. Pot fi semințe infestate cu dăunători! Miza? Pentru a ne fi vândute ulterior și tratamentele, substanțele chimice. România ar trebui să aibă un plan legat de siguranța alimentelor, adică de cantitatea de alimente estimată realist. Apoi, unul legat de siguranța lor, adică de calitate. Că doar nu ne trimit străinii ce au ei mai bun!”

Logic, nu?

Concluzia cercetătorului e tăioasă ca un bisturiu: „Din păcate, România nu are un plan strategic pentru producerea de semințe. N-are nici măcar o bancă de gene serioasă. Ce să mai vorbim de siguranța și securitatea alimentelor!”