Exclusiv. Pontaj și artă. Actrița Crina Lință: „Creația nu se face la program”

Lumea artistică este din nou în centrul atenției după ce echipa de la Ministerul Culturii a transmis instituțiilor de spectacole o directivă care impune normarea muncii artiștilor la opt ore pe zi.

Actorii, la rândul lor, spun că meseria pe care ei o au nu poate fi redusă la foi de prezență, în timp ce autoritățile invocă cerințe de transparență și legalitate. 

În acest context tensionat, marți, 10 februarie, în fața Teatrului Național București (TNB), a avut loc și un protest anunțat de artiști și personalul tehnic. După aceea, Ministerul Culturii a anunțat, că renunță temporar la proiectul referitor la realizarea unor rapoarte zilnice referitoare la evidenţa timpului de muncă, proiect criticat deja de actori într-o acțiune de protest.

Documentul nr. 7/02.02.2026, transmis de Ministerul Culturii către instituțiile subordonate, introducea obligativitatea unui program de lucru de opt ore pe zi, normat, raportat și verificabil, pe baza căruia artiștii urmează să își primească salariile.

Una dintre fotbalistele echipei naționale a Iranului a renunțat la viza umanitară și pleacă din Australia: Respectăm decizia

Casa Albă, mesaj privind prețurile la petrol și gaze. Ce promite după ce SUA și Israel vor încheia acțiunile militare contra Iranului

Actorii, la controlul Curții de Conturi

Ministerul spune că măsura nu era o invenție politică, ci o recomandare venită din partea Curții de Conturi și că reprezenta „un îndrumar pentru instituții”. Actorii, însă, au reacționat dur și au trecut la protest. Mulți dintre ei acuză o birocratizare excesivă a unei profesii de creație și o viziune care tratează artistul „ca pe un muncitor dintr-o fabrică”.

TNB. Sursa foto Arhiva EVZ

Setul de instrumente transmis instituțiilor de cultură se baza pe patru repere considerate „clare, ușor de utilizat și de verificat”: structurarea unitară a activităților și corelarea lor cu fișele de post, planificarea săptămânală a muncii, responsabilitatea individuală prin rapoarte de activitate și evidența unitară a prezenței prin foi standardizate.

Instrucțiunile erau inițial obligatorii pentru instituțiile subordonate Ministerului Culturii și facultative pentru celelalte teatre și instituții de spectacole. 

Ministrul Culturii, András Demeter, a declarat anterior la Europa FM că reglementările nu sunt „bătute în cuie” și pot fi modificate dacă aplicarea lor se dovedește problematică. Totuși, insistă asupra necesității de a exista o evidență clară a orelor lucrate, pentru ca „nimeni să nu poată pretinde actorului sau artistului că își primește salariul nejustificat”.

„Actorul nu este un angajat obișnuit. Este o profesie de creație”

Crina Lință, actriță și manager cultural, privește conflictul dintr-o dublă perspectivă, cea a artistului și cea a evaluatorului din sistemul public. 

„Este o profesie de creație. Despre asta este vorba, nu doar despre actori, ci despre întreaga echipă artistică”, spune ea în cadrul unui interviu pentru Evenimentul Zilei.

În teatre, explică Crina Lință, munca nu se reduce la ore fixe. Repetițiile pot dura zece sau chiar douăsprezece ore, iar timpul de lucru nu se oprește atunci când artistul pleacă din instituție.

„Întotdeauna îți iei timpul cu tine. Chiar și când nu ești la repetiție, mintea ta lucrează. Creezi, gândești, te pregătești emoțional”, explică actrița.

Ea atrage atenția asupra faptului că evidența timpului de lucru pentru un actor este extrem de dificil de cuantificat în mod clar. 

Munca invizibilă și uzura emoțională

Dincolo de orele de repetiții și spectacole, actorii duc o muncă invizibilă, greu de tradus în rapoarte și tabele. 

„Este o profesie extrem de grea pentru că lucrează foarte mult la nivel emoțional”, spune Crina Lință. 

Crina Lință, actriță (sursă foto: Daily Magazine)

Actorul nu are, de cele mai multe ori, timp pentru pauze reale. „Nu există această perioadă de respiro, de doliu, de pauză. Poate să-ți moară cineva drag și tu trebuie să fii seara pe scenă, în formă, coerent, prezent”, a mai spus ea.

Această presiune continuă duce la uzură, la frustrări și la o vulnerabilitate accentuată, spune Lință, vulnerabilitate care este rareori luată în calcul în politicile publice.

Rolul managementului și nevoia de echilibru

Crina Lință nu respinge ideea de responsabilitate sau de evidență a muncii, dar spune că soluția nu poate fi una uniformă și impusă de sus. „Un manager de instituție trebuie să aibă o viziune și să găsească un echilibru între toată echipa artistică, tehnică și administrativă”, declară ea în cadrul interviului pentru Evenimentul Zilei.

În opinia sa, evaluarea muncii ar trebui făcută la nivelul fiecărei instituții. Trebuie să se țină cont de specificul repertoriului, de numărul de distribuții, de regizorii invitați, de volumul real de muncă. „Totul trebuie făcut cu dialog. Nu se poate face rapid și rigid”, subliniază ea.