EVZ Special
Exclusiv. Ce a mai rămas din Dragobetele autentic. Transformarea sărbătorii în România contemporană
Dragobete (sursă foto: Capital)
Din cuprinsul articolului
Pe 24 februarie, conform tradiției românești, se sărbătorește Dragobetele, sărbătoarea iubirii. Spre deosebire de Sfântul Valentin, importat și comercial, Dragobetele a fost dintotdeauna o sărbătoare vie, cu ritualuri concrete, în care tinerii se întâlneau la pădure, se „sărutau peste foc” sau „fugeau” împreună, iar fetele coseau în secret iile pentru Paște.
Astăzi însă, pentru foarte mulți români, Dragobetele înseamnă mai ales flori, ciocolată, mesaje pe rețelele sociale și oferte speciale în mall-uri.
Sursa foto: Pixabay
„În sat, Dragobetele aproape că dispăruse”
Paulina Popoiu, directoarea Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” a explicat în cadrul unui interviu pentru Evenimentul Zilei transformarea sărbătorii. În opinia specialistei, „dacă vorbim despre sărbători precum Dragobetele, trebuie spus că multe dintre ele sunt astăzi mai degrabă muzeificate”.
„În sat, Dragobetele aproape că dispăruse, iar după 1990 a fost readus în atenție, inclusiv aici, la Muzeul Satului. Ulterior s-a răspândit în toată țara, dar în forme care nu mai au mare legătură cu vechea tradiție sau cu sensul său spiritual”, a adăugat ea.
Directoarea Muzeului Satului spune cum astăzi Dragobetele este extrem de comercializat, „complet deturnat de la sensul inițial și, aș spune, în mare parte neînțeles”. Ea explică, de asemenea, exact ce s-a pierdut. „La ce să ne așteptăm? Este vorba accentuarea comercialului”, a specificat specialista.
„Măcar este bine că celebrăm lucruri frumoase, precum iubirea sau renașterea naturii, însă felul în care o facem devine din ce în ce mai personalizat și mai îndepărtat de vechile tradiții. Dragobetele, în forma lui autentică, aproape că nu mai există”, a mai spus Paulina Popoiu.
Dragobetele vs. Sf. Valentin
Dr. Georgiana Onoiu, director interimar al Direcţiei Muzeologie, Cercetare-Dezvoltare, Colecții Patrimoniu Cultural Mobil din cadrul aceleiași instituții, subliniază că Dragobetele nu este doar o „versiune românească” a lui Valentin, ci o sărbătoare cu totul diferită ca sens și ritual.
„Dragobetele este simbolul iubirii în lumea tradițională românească, nu Sfântul Valentin, care a căpătat din ce în ce mai multă forță în societatea noastră, deși este o sărbătoare importată. La noi, sărbătoarea iubirii este Dragobetele, celebrat din vechime, cu ritualuri și practici specifice”, a spus ea în cadrul unui interviu pentru Evenimentul Zilei.
Georgiana Onoiu detaliază despre ce însemna cu adevărat Dragobetele în satul tradițional și descrie un moment de întâlnire reală între tineri, de alegere a perechii, de jocuri și obiceiuri colective puternic legate de ciclul naturii și de fertilitate.
De ce s-a pierdut sensul?
Paulina Popoiu explică de ce s-a ajuns în momentul în care sensul adevărat al sărbătorii s-a pierdut. Cronologic, înainte de 1990, în mediul rural, sărbătoarea aproape dispăruse din cauza urbanizării forțate și a politicii comuniste care promova „omul nou”. După 1990, spune ea, sărbătoarea a fost „readusă în atenție” de către instituții culturale (inclusiv Muzeul Satului), dar procesul a fost rapid preluat de piață. Iar rezultatul de astăzi este o versiune „light”, estetizată, fără ritualuri autentice, fără încărcătură spirituală.
„Multe dintre ele sunt astăzi mai degrabă muzeificate”, spune Paulina Popoiu. Adică au fost transformate în spectacol pentru public urban sau turistic, nu în practică vie.
Georgiana Onoiu completează cu o observație mai largă despre toate elementele de patrimoniu și spune că „trăim într-o societate care dorește să fie mereu în tendințe, iar uneori nu mai disociem contextul și rostul lucrurilor. Se poartă anumite piese pur și simplu pentru că «așa se face» în ziua respectivă, nu neapărat pentru că există o reflecție asupra rolului lor”.
