Evenimentul istoric
„Bâzu" Cantacuzino, fiul vitreg al lui Geoge Enescu. Prințul care a doborât 69 de avioane și a murit uitat în Spania
Constantin Bâzu Cantacuzino. sursa: Wikipedia
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Există în istoria României oameni care au trăit atât de intens, atât de complet, și au sfârșit atât de singuri, încât povestea lor pare mai degrabă literatură.
Constantin „Bâzu" Cantacuzino (n. 11 noiembrie 1905 la București, m. 26 mai 1958 la Madrid) este unul dintre aceștia. Prinț de sânge, campion național de acrobație aeriană, as de vânătoare cu victorii împotriva a trei armate diferite, soțul uneia dintre cele mai celebre actrițe ale Europei și, în final, un mecanic de ierbicide în exilul spaniol. Nicio ficțiune nu ar îndrăzni să comprime atâtea vieți într-una singură.
Fiul „Nababului" și vitreg al lui George Enescu
Bâzu Cantacuzino s-a născut într-una dintre cele mai bogate și mai ilustre familii ale României. Tatăl său a fost Prințul Mihai Cantacuzino, fiul lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, „Nababul”, prim-ministru conservator și om cu una dintre cele mai mari averi din Regatul Român.
Mama sa, Maria Rosetti, a rămas văduvă devreme și s-a recăsătorit cu compozitorul George Enescu, cel mai faimos muzician român din toate timpurile.
Bâzu a crescut, deci, la intersecția dintre aristocrația veche și cultura înaltă. Un context care ar fi putut face din el un politician sau un diplomat. A ales, în schimb, viteza.
Constantin Bâzu Cantacuzino. sursa: Wikipedia
Campion național, record mondial pe Paris–București
Înainte de a fi pilot de război, Constantin Cantacuzino a fost unul dintre cei mai complecși sportivi ai generației sale. A câștigat concursul național de acrobație aeriană în 1939, pilotând un Bücker Bü 133 Jungmeister.
A obținut victorii în curse de motociclete și a stabilit un record mondial de viteză pe traseul Paris–București.
A jucat tenis de performanță și a fost căpitanul echipei României de hochei pe gheață la Campionatul Mondial din 1933.
În 1936, a depus la Paris brevetul de invenție nr. 815.211, un dispozitiv care indica simultan ora în unități de timp și în grade de arc, acceptat oficial în aprilie 1937. Până la izbucnirea războiului, conducea compania aeriană națională LARES, precursoarea TAROM.
Războiul. 608 misiuni, 210 lupte aeriene, 69 de victorii
Începând cu 6 iulie 1941, Bâzu Cantacuzino a intrat în luptă cu Escadrila 53 Vânătoare pe Frontul de Est, pilotând Hawker Hurricane.
Bilanțul său final este de neegalat în aviația română: 608 misiuni în spațiul inamic, 210 lupte aeriene, 69 de victorii aeriene confirmate sau în curs de omologare.
Ceea ce îl separă complet de toți ceilalți ași români este că a obținut victorii împotriva tuturor celor trei forțe aeriene cu care România s-a confruntat. Aviația sovietică VVS, aviația americană USAAF și Luftwaffe germană, după 23 august 1944, când România a schimbat tabăra.
Constantin Bâzu Cantacuzino, cel din stânga imaginii. sursa: Wikipedia
Evadarea
La 30 august 1943, a primit Ordinul „Mihai Viteazul" clasa a III-a, cea mai înaltă decorație militară românească de război. A primit-o a doua oară pe 11 noiembrie 1946, unul dintre puținii aviatori decorați de două ori cu această distincție.
Cea mai îndrăzneață misiune a sa a avut loc pe 27 august 1944, la patru zile după lovitura de stat. Instruit să contacteze Aliații și să transmită condițiile de armistițiu ale României, Bâzu a luat o decizie ieșită din orice protocol.
De capul lui a decolat cu un Messerschmitt Bf 109G-6 german, ascunzând în fuselaj un prizonier de război american, locotenent-colonelul James Gunn III, cel mai înalt ofițer american capturat de români.
Cei doi au aterizat la Foggia, Italia, spre uimirea completă a aliaților americani.
Exilul
Revenirea la București după război nu a adus liniștea așteptată. Regimul comunist instaurat cu sprijin sovietic privea cu suspiciune fiecare pilot care luptase pe Frontul de Est.
Pe 13 ianuarie 1948, în timpul unui zbor de rutină spre Milano, Bâzu Cantacuzino a decis să nu mai aterizeze pe pista de la București. Și-a depus demisia în scris a doua zi și nu s-a mai întors niciodată.
A trăit în Franța și Italia, încercând să-și reia cariera de pilot acrobat. Nu a reușit.
A ajuns în Spania, unde a lucrat ca angajat al unei companii de protecție sanitară a culturilor agricole. Căsătoria cu actrița Nadia Gray, cunoscută în toată Europa pentru rolurile din filmele italiene și franceze ale anilor '50, nu a supraviețuit exilului. Fiica sa, Maria-Ioana Cantacuzino, a devenit scriitoare sub pseudonimul Oana Orlea.
Nadia Gray, actriță, soția lui Cantacuzino. sursa: wikipedia
Sfârșitul
Constantin „Bâzu" Cantacuzino a murit la Madrid pe 26 mai 1958, la 52 de ani, fără nicio recunoaștere oficială din partea statului român. Un stat care nu i-a reabilitat memoria decât după 1989.
Cel mai mare as al aviației românești din Al Doilea Război Mondial a sfârșit într-o țară străină, departe de cerul pe care îl stăpânise mai bine decât oricine altcineva din istoria națională.
Dacă ai date sau informaţii care pot deveni o ştire, transmite-le pe adresa [email protected]
