Exclusiv. „Candidatul preferat” și democrația cu frâna trasă. Simona Ionescu: „Raportul american pune gaz pe foc”

Menționarea României în raportul american elaborat de congresmeni americani, care analizează derapaje democratice și mecanisme de influență în state aliate, a reaprins o dezbatere sensibilă, anume despre anularea alegerilor prezidențiale din 2024. 

Dincolo de limbajul diplomatic și de formulele prudente, documentul introduce o sintagmă cu ecou puternic în spațiul românesc, „candidatul preferat de establishment”, și plasează România într-o zonă gri, în care decizia politică, securitatea și justiția se amestecă într-un mod dezavantajos.

Pentru Simona Ionescu, jurnalistă cu experiență, raportul american nu aduce neapărat probe noi, dar „pune gaz pe foc” într-o societate deja marcată de suspiciune și neîncredere. 

„Un răspuns bazat pe probe nu va putea fi dat niciodată despre acest grup sau organizație care își impune «candidatul preferat». În sensul că nu va avea niciodată un nume concret”, explică ea în cadrul unui interviu pentru Evenimentul Zilei.

Locul plin de legende din munții României. De ce sunt turiștii străini fascinați

Ninsori, viscol și oscilații termice în România. Episod de iarnă târzie urmat de o încălzire temporară

Raportul american și „establishmentul”

Conceptul de „establishment” invocat în raportul american este, în România, un termen familiar. De o perioadă lungă de timp, discursul public operează cu ideea unei puteri informale, greu de identificat, dar constant invocate în momente-cheie. 

„În România i s-a găsit un nume generic: Statul paralel”, spune Simona Ionescu. „Din experiența atâtor ani de presă și traversarea tuturor alegerilor din 1990 încoace pot spune că s-a cristalizat ideea la nivelul societății că serviciile sunt cele care aleg și pregătesc «candidatul preferat», coagulând în jurul lui «establishmentul» de care se vorbește în raportul american”, a mai spus jurnalista. 

În opinia sa, tocmai această lipsă de vizibilitate alimentează suspiciunea. „Desigur că nu e vizibil, dar bănuit mereu, fie că va fi ales bine candidatul, fie că se va dovedi un dezastru”, punctează Simona Ionescu.

Sursa foto: Arhivă/EVZ

Alegerile anulate. Decizie juridică sau gest politic?

Anularea alegerilor prezidențiale din noiembrie 2024 a reprezentat unul dintre cele mai controversate episoade democratice din istoria recentă a României. 

Oficial, decizia a fost justificată prin argumente juridice și de securitate. Neoficial, însă, pentru o parte importantă a societății, a fost percepută ca o intervenție politică mascată.

„Rămânem tot în zona supozițiilor atâta vreme cât nu avem probe concrete că votul românilor din noiembrie 2024 a fost viciat”, punctează Simona Ionescu. 

Cu toate acestea, ea subliniază un detaliu esențial și vorbește despre neîncrederea care nu este limitată la electoratul unui singur candidat. „Chiar și cei care nu l-au votat pe Călin Georgescu au suspiciunile lor că anularea alegerilor s-a produs cu un scop și că nu a fost un act juridic intern, ci o lovitură dată democrației”, adaugă ea. 

Percepția publică, dată peste cap de raportul american

Apelul la Curtea Constituțională a fost, în această ordine de idei, mai degrabă o necesitate procedurală. „Desigur, s-a apelat la CCR pentru că era nevoie de o umbrelă juridică”, spune jurnalista. 

Iar raportul american vine să complice și mai mult percepția publică, în opinia Simonei Ionescu. 

„A venit acum și raportul congresmenilor americani, care pune gaz pe foc, iar simpla nominalizare a României va face ca mulți electori să creadă că anularea alegerilor prezidențiale din 2024 a fost o decizie politică”, a mai declarat jurnalista în cadrul interviului pentru Evenimentul Zilei.

Alegeri. Sursa foto: Arhiva EVZ

Campania de influență și tăcerea instituțională

Un alt punct sensibil este legat de informațiile apărute ulterior, potrivit cărora presupusa campanie de influență care a dus la anularea alegerilor ar fi fost finanțată din surse interne. Departe de a declanșa un scandal major, aceste dezvăluiri au fost rapid absorbite de agenda publică.

Explicația, în viziunea Simonei Ionescu, este una pragmatică și incomodă. „Păi avea cine să investigheze această finanțare internă?”, se întreabă ea. 

„La putere s-a așezat o coaliție de partide care au câștigat alegerile parlamentare. Ce interes să aibă coaliția să producă un scandal public pentru ejectarea lui Călin Georgescu, un politician neagreat de către alte milioane de români?”, a punctat jurnalista.

Absența unei anchete solide și lipsa unei presiuni instituționale reale au consolidat impresia că subiectul a fost deliberat lăsat să se stingă, pentru a nu destabiliza noua arhitectură politică.

Consensul tacit 

O altă observație a jurnalistei vizează mecanismul informal prin care scena politică își reglează propriile limite. 

„Pe scena din România se produce o piesă de teatru în care actorii politici își joacă rolurile sonore sub lumina reflectoarelor, iar din culise regizorul sau sufleorul le zice să-și vadă liniștiți de treabă că niciun «Agamiță» nedorit nu o să-i tulbure”, a mai spus Simona Ionescu.

În acest context, raportul american nu face decât să confirme o bănuială veche: democrația românească funcționează, uneori, cu frâna trasă.