EVZ Special
Exclusiv. Alegeri la marginea Europei, Portugalia schimbă președintele! Ștefan Popescu: „O țară într-o zonă de confort strategic”
Stefan Popescu. sursa: Facebook
Din cuprinsul articolului
Duminică, pe 18 ianuarie, Portugalia începe procesul de a-și alege un nou președinte. Se va pune punct unui deceniu marcat de președinția lui Marcelo Rebelo de Sousa. Profesor de drept, figură populară și omniprezentă în spațiul public, Rebelo de Sousa își încheie cele două mandate consecutive, limita maximă permisă de Constituția portugheză.
Alegerile vin într-un moment de relativă stabilitate internă, dar și într-un context internațional tensionat, în care poziționarea statelor membre ale Uniunii Europene capătă o greutate sporită.
Pentru Ștefan Popescu, analist de politică externă, miza scrutinului nu trebuie însă exagerată. „Portugalia joacă un rol marginal în Europa”, spune el în cadrul unui interviu pentru Evenimentul Zilei.
Analistul subliniază că tocmai această poziție periferică îi permite Lisabonei un anumit grad de libertate discursivă și strategică. „De aceea și-a permis președintele încă în exercițiu al Portugaliei să aibă anumite critici la adresa președintelui Statelor Unite ale Americii”, a remarcat el.
Portugalia, pe politică externă
Ștefan Popescu surprinde una dintre constantele politicii externe portugheze din ultimii ani, pe care o vede ca pe o țară bine integrată în structurile euro-atlantice, dar care nu se află în prima linie a marilor decizii europene.
Cu o populație de aproximativ 10 milioane de locuitori și o poziție geografică situată la extremitatea occidentală a continentului, Portugalia funcționează într-o zonă de „confort strategic”, după cum o definește Popescu. „Este o țară cu un impact minim european. Asta nu înseamnă că Portugalia nu are o importanță”, remarcă el.
Importanța se manifestă, conform celor spuse de Ștefan Popescu, însă mai degrabă pe „axe istorice și culturale” decât pe „marile dosare de putere ale Uniunii”. Relațiile privilegiate cu Brazilia și cu fostele colonii africane, Angola, Mozambic, Capul Verde, rămân principalul atu al Lisabonei în arhitectura diplomatică europeană.
„Portugalia este un intermediar natural între Uniunea Europeană și spațiul lusofon, o punte mai degrabă simbolică și economică decât militară sau politică”, a completat analistul în cadrul interviului pentru Evenimentul Zilei.
Un președinte popular
El explică cum președinția lui Marcelo Rebelo de Sousa nu a produs rupturi majore, dar nici nu a căutat să schimbe statutul internațional al țării.
Popular pe plan intern, cunoscut pentru stilul său direct și pentru apropierea de cetățeni, Rebelo de Sousa a preferat un rol de arbitru și de „comentator moral”, mai degrabă decât unul de „actor geopolitic activ”. Totuși, anumite poziționări externe au atras atenția.
„Mi-au atras atenția acele poziții pe care le-a avut la adresa lui Donald Trump”, afirmă Ștefan Popescu. El s-a referit la perioada în care relațiile transatlantice traversau un moment de tensiune. Criticile formulate de președintele portughez la adresa liderului de la Casa Albă au fost percepute ca „neobișnuite” pentru un stat care, în mod tradițional, „evită confruntările frontale cu Washingtonul”, potrivit analistului.
Efectele unui președinte
Atitudinea președintelui portughez nu a rămas fără consecințe, cel puțin la nivel simbolic și industrial. Ștefan Popescu amintește că ele „au afectat în special capacitatea forțelor aeriene portugheze de a accede mai repede la F-35”, avionul de luptă de generația a cincea produs de Statele Unite.
Chiar dacă achizițiile militare sunt decise în primul rând de guvern, climatul politic general și mesajele venite de la vârful statului contează într-un domeniu atât de sensibil precum cooperarea militaro-industrială.
Alegerile prezidențiale care au loc pe 18 ianuarie nu anunță, cel puțin la nivel declarativ, „o schimbare radicală de direcție”, afirmă Ștefan Popescu. Funcția prezidențială în Portugalia este una semi-prezidențială, cu atribuții limitate în politica externă executivă, dar cu un rol important de reprezentare și de echilibru instituțional.
„Viitorul președinte va moșteni o țară stabilă, fără convulsii politice majore, dar și fără ambiția de a ieși din zona sa de discreție geopolitică”, conchide analistul.
