Cât de reală este prăpastia dintre generații? Pare, cel puțin la nivel politic, foarte mare și pare că nu se va astupa niciodată. Este subiectul abordat de jurnalistul Dan Marinescu în emisiunea „Întrebări esențiale”, pe evz.ro. Invitatul său, psihologul Daniel David, profesor universitar și rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a încercat să creioneze un tablou al generațiilor din România.

„În 2015, (prăpastia dintre generații, n.e.)  a fost destul de mare și puternică. Era, am și numit-o o Românie veche, formată de obicei din majoritatea seniorilor, statistic vorbind.

  • Din majoritatea seniorilor, adică cei născuți între 1946-1964, așa numita Generație Baby Boomers. Ei sunt și cei foarte grevați de valorile comuniste, că atunci s-au născut și așa au crescut. N-ai ce să reproșezi sau la ce să te aștepți mult la altceva.
  • Cam de jumătate din Generația X, cei născuți între 1965 până în 1980, mai ales cei mai vârstnici din Generația X, care au apucat în perioada comunistă să intre în câmpul muncii sau la Facultate, că deja și acolo ai început să fii grevat mult de valorile comuniste, deci nu toți, dar o mare parte dintre ei.
  • Și de mai puțini din Generația Milleniarilor, cei născuți undeva între 1981, până în 1986.
  • Și cei din Generația Z, 1997-2010, deci acolo, mult mai puțini.

Iar această Românie era definită printr-un profil caracterizat de colectivism; concentrarea puterii; acceptarea controlului comportamental prin pedepse, prin vânarea greșelilor și nu atât prin recompense; tendința de a vedea în impredictibilități pericole și de a te opune schimbării.

Și aveam apoi o Românie, am numit-o eu modernă, reprezentată de unii seniori, mai puțin, statistic vorbind, cam de jumătate din Generația X și de majoritatea Milleniarilor și a celor din Generația Z”, a explicat Daniel David.

„Tinerii ar avea nevoie de un alt model de educație. Și să pare că nu suntem capabil să-l oferim”

Rectorul Universității Babeș-Bolyai a ținut să precizeze că diferențele dintre cele douăp Românii nu constau în valori. Ci în utilitatea paradigmelor psiho-culturale.

N-am făcut diferențe de valori între cele două Românii. Nu spunem că unii sunt mai buni sau superiori celorlalți. Ci, pur și simplu, paradigmele alea devin mai utile sau mai puțin utile, în funcție de ce vrei ca țară.

În condițiile în care, tu, ca țară, vrei să fii integrat în spațiul vestic, evident că paradigma modernă este mai utilă. Fiindcă tot spațiul vestic este organizat în paradigma respectivă. Dar, altfel, nu-i vorba de superioritate sau inferioritate. O paradigmă psiho-culturală există. Nu-i superioară sau inferioară altei paradigme psiho-culturale.

De atunci, sigur că se întâmplă lucruri. Treptat, paradigma modernă devine mai puternică. Adică, Milleniarii, cei din Generația X, mai tineri, cei din Generația Z încep să ocupe poziții de putere socială, încep să fie lideri în diferite instituții și atunci colorează automat discursul social.

Dar am spus, în același timp, atenție, că această congurență psiho-culturală cu spațiul vestic nu înseamnă neapărat o expertiză mai mare sau o morală mai bună. Asta va trebui să vedem. Iar eu am un semn de întrebare asupra expertizei, fiindcă repet, nu cred că-i pregătim bine și adecvat pe tineri.

Cred că le irosim potențialul prin stilul în care noi ne perpetuăm practicile din perioadele vechi, în ceea ce se întâmplă cu ei astăzi. Ei ar avea nevoie de un alt model de educație. Și să pare că nu suntem capabil să-l oferim”, a mai spus acesta.

„Seniorii sunt văzuți, din păcate, ca niște pietre de moară”

Seniorii trebuie convinși de binele țării nu de către autorități sau politicieni, ci de către familie. Prin comunicare.

„Poate să funcționeze, numai că acest lucru (binele țării, n.e.) trebuie spus nu de autorități, că, repet, neîncrederea în autorități este foarte mare; nu de politicieni, unde neîncrederea e și mai mare. Bunicii pot fi convinși de nepoți și de copii. În diverse lucruri. Fiindcă, de foarte multe ori, seniorii nu se opun binelui țării. Numai că înțeleg altfel binele țării.

Dar dacă nepoții, copiii le cer anumite lucruri și anumite atitudini, de dragul lor, pentru binele lor, atunci sunt mult mai dispuși să accepte o schimbare sau să vadă lucrurile altfel.

Poate să fie considerat și un șantaj emoțional. Dar, până la urmă, ca în orice familie, sunt discuții. Adică, cred că sunt discuții în toate familiile. Și cu copiii, și cu familia, când sunt alegeri, cu cine votăm, „Tu cu cine votezi? Dar de ce votezi cu persoana respectivă?” Nu înseamnă că toți merg în aceeași direcție. Se mai ceartă și în familie. Dar astfel de discuții pot să fie.

Dacă nepoții și copiii o să-și convingă seniorii sau, invers, seniorii o să-și convingă copiii sau nepoții, asta este o altă întrebare. Și nu discutăm cum e bine sau rău. Dar cred că astfel de discuții trebuie să fie.

Fiindcă, dacă seniorii nu sunt implicați în astfel de discuții, ei rămân complet izolați de ce se întâmplă la nivel social. Nu participă în cunoștință de cauză la societate și la schimbarea societății. Ei rămân mereu, așa sunt văzuți din păcate, ca niște pietre de moară, deși ei sunt cei care au format societatea pe care noi o trăim astăzi”, a declarat Daniel David.