Un român din Cernăuți care a luat parte la lichidarea celei mai mari catastrofe nucleare de la Cernobîl, primește o pensie de mizerie. Deși statul sovietic le-a promis că va avea grijă de „lichidatorii” trimiși să lichideze focarele radioactive și să reducă daunele, acest lucru nu s-a întâmplat. Potrivit OMS, numai în 1986–1987 au fost utilizați 240.000 de lichidatori. Iar în total, autoritățile au în evidență în jur de 600.000 de persoanel.

În urmă cu 37 de ani, pe 26 aprilie 1986, la centrala atomo-electrică de la Cernobîl, în apropiere de orașul Prîpeat, din Ucraina, Uniunea Sovietică, avea loc cel mai mare accident nuclear din istorie. Un reactor dintre cele patru ale centralei a explodat.

Un nor imens de precipitații radioactive s-a îndreptat spre părțile vestice ale Uniunii Sovietice, ale Europei și spre părțile estice ale Americii de Nord. Mari suprafețe de pe teritoriul Ucrainei, ale Belarus și ale Rusiei au fost contaminate radioactiv. În Belarus au căzut crca 60 % din precipitațiile radioactive.

Pentru înlăturarea consecințelor accidentului nuclear, au fost trimiți la Cernobîl sute de mii de lucrători, militari și civili. Au fost numiți lichidatori și sunt crditați pe scară largă ca având o contribuție majoră la limitarea daunelor provocate de explozia nucleară, pe termen scurt, dar și lung.

Statul Sovietic le-a promis, în schimbul sacrificiului – mulți dintre ei s-au îmbolnăvit grav și au murit – beneficii sociale semnificative. Au fost lăudați și declarați eroi, însă acest lucru a ținut până după căderea comunismului și destrămarea URSS. Rând pe rând, aproape toți lichidatorii au murit, unii din cauza vârstei, dar cei mai mulți din cauza bolilor cu care s-au ales ca urmare a expunerii la radiații.

Românul cu pensie specială de 3 dolari

Între salvatorii care au fost trimiși la Cernobîl s-a aflat și Leonid Jitaru, un român din satul Mămăliga, regiunea Cernăuți, din Ucraina. Spre deosebire de alții, el a fost trimis, la Cernobîl, în anul 1988. A stat acolo timp de 141 de zile, timp în care a luat parte la acțiunile de lichidare a consecințelor gravului accident din 26 aprilie 1986.

În perioada petrecută acolo, românul a notat într-un carnețel – „arhiva morții” – tot ce i se întâmpla, fiecare zi petrecută în zona de înstrăinare.

Leonid Jitaru a supraviețuit, lucru care nu s-a întâmplat în cazul cumnatului său, fratele soției. Acesta, bărbat de 31 de ani, cu doi copii acasă, a murit în urma unei boli pe care a căpătat-o după cele șase luni petrecute la Cernobîl, după cum relatează Evenimentul Istoric.

Statul sovietic a tot promis lichidatorilor că va avea grijă de ei pe tot parcursul vieții, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Leonid Jitaru primea, în 2020, o pensie specială de 3 dolari pe an, însă era mulțumit că a rămas în viață, spre deosebire de mulți alți lichidatori.

Porivit autorităților din regiunea Cernăuți, în zonă au fost înregistrați 1.457 de participanți la lichidarea consecințelor accidentului de la Cernobîl, după cum relatează Buc Press.