Ușor-ușor, am devenit ziarist, mi-am construit o carieră, cu multă muncă și entuziasm. Eram sute de angajați, dar de la fiecare aveai ceva de învățat. Am devenit, grație lui Ion Cristoiu, cel mai tânăr redactor-șef adjunct din istoria presei. Seară de seară, ne prindea miezul nopții stând de vorbă. Erau singurele momente mai liniștite. În rest, totul era o aventură.

Aveam sute de mii de exemplare tiraj, milioane de cititori, atacam guverne, dărâmam miniștri, dezvăluiam mizeriile politicienilor, scriam despre nevoile oamenilor, dar nu numai. Lucram cu o tipografie care trăgea ziarul cu litere de plumb, învățasem ce-i aia calandru, linotip, șpalt. Încă se mai scriau textele de mână, cu pixul, se dădeau la dactilografie, după care erau culese. Sună extrem de departe, nu-i așa?!

Pot spune că EVZ mi-a dat mult în acei ani. Întotdeauna m-am considerat ca fiind unul dintre cei care au avut o mare șansă în viață, imediat după Revoluție. Aceea de a lua parte la o aventură.

A venit un moment când am putut să dau înapoi ceva EVZ. Aveam parte de o nouă aventură. Am preluat ziarul, având în minte un vis, nu un plan de afaceri. Pentru că nu am fost niciodată priceput în afaceri, dar nu am refuzat nicio încercare. Eram în epoca computerelor, a dezvoltării online și a concurenței acerbe. O știre de ziar era exclusivă pentru maxim 5 minute. După care devenea a tuturor. Am plecat la drum dorindu-mi ca EVZ să servească interesul cititorilor săi, așa cum a făcut-o tot timpul. Trăind în prezent.

Au fost ani complicați, plini de tumult politic și încercări economice. Perioada din față este la fel de încețoșată. Nu numai pentru presa scrisă din România, ci de peste tot. Bâjbâim între conținutul online și capacitatea de a scoate bani, în condițiile în care peste 65 la sută din venituri le realizăm din vânzarea ediției tipărite și publicitatea aferentă. Reușim să ne facem auziți într-o societatea sufocată de informație. Continuăm să producem anchete și știri de calitate, vrem să trezim interesul oamenilor pentru conținut, să ne facem meseria de ziariști. Continuăm să atacăm guverne, să dezvăluim mizeriile politicienilor, scriem despre nevoile oamenilor, dar nu numai.

De fapt, aventura continuă.

Pentru asta vreau să le mulțumesc tuturor cititorilor. Milioanelor de oameni care din vremea tipografiei cu litere de plumb, sau aflați în fața unui computer sau cu un smartphone în mână, ne acordă încredere. Le mulțumim pentru că participă la această aventură, alături de noi.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.